GOLANIADA 2.0

Cu 27 de ani in urma, incepea fenomenul care, prin „bunavointa” presedintelui bolsevic Iliescu, avea sa fie cunoscut sub numele de Golaniada. Piata Universitatii, datorita acelei mega-demonstratii, a devenit un simbol al luptei anti-comuniste. Anii au trecut, comunistii de atunci s-au transformat in oligarhi, care, impreuna cu beizadelele lor, si o intreaga haita de profitori ai regimului lor, au distrus Romania. Au distrus, in primul rand – ca importanta – invatamantul, pentru ca o natie in care majoritatea este formata din analfabeti, semi-analfabeti, si analfabeti functionali, este usor de manipulat. Plecand de la aceasta demolare a invatamantului, a venit si distrugerea culturii, asa ca am ajuns o natie in care manelistii, pitipoancele si cocalarii infractori sunt modelele unei bune parti a populatiei. Si de aici, urmatorul pas a fost simplu: politicieni care reflecta perfect majoritatea asta a natiei, au ajuns la putere: infractori notorii, aflati in puscarie, castiga alegeri locale, corupti de calibru guvernamental, cu puscarie facuta, sunt profesori de drept, iar partidul de guvernamant are un presedinte condamnat penal, si un presedinte de onoare anchetat pentru crime impotriva umanitatii – asta, din urma, fiind acelasi Iliescu, care i-a denumit pe manifestantii din Piata Universitatii golani, si le-a multumit minerilor pentru masacrul facut la ordinul lui.

Totusi, desi Golaniada a fost inecata in sange, ea a ramas, ca o sula in coastele oligarhilor comunistoizi, un loc in care, de-a lungul anilor, regimul comunistoid a fost contestat. Un loc din care au pornit si protestele de dupa Colectiv, si cele declansate de OUG13. A devenit locul in scanteia nemultumurii aprinde focul… Dar, indiferent cat de mult doare – si ma doare, pentru ca am stat, zile si nopti, in Piata Universitatii – trebuie sa recunoastem ca neo-comunismul lui Iliescu a castigat, si s-a transformat in cancerul politic care roade Romania, si a ajuns la metastaza. Dar tot asa cum trebuie sa recunoastem asta, nu putem sa nu recunoastem si un alt lucru: dupa 27 de ani de politici comunistoide, in care marxismul a umplut legile tarii, regularizand cumplit fiecare aspect al vietii economice, dupa o emigrare crancena, in care circa 50% din populatia activa, aflata la varsta la care un om poate da maxim pentru societatea in care traieste, a emigrat, cu o intreaga armata de bugetari, care consuma si nu produc, Romania oligarhilor este in pragul unui faliment iminent. Si falimentul economic, la fel ca in cazul URSS, atrage inevitabilul faliment politic al puterii. Intr-un fel, timp de 27 de ani, puterea si-a taiat craca de sub picioare, si aproape ca a ajuns la final. Timp de 27 de ani, ca un virus tamp, a facut totul sa-si omoare gazda, si se apropie de punctul in care gazda asta, Romania, nu mai reprezinta un mediu viabil pentru el. Am mai spus asta: sistemul oligarhic din Romania, intr-un fel sau altul, este condamnat la prabusire.

Partea proasta este ca, dupa 27 de ani de dezastru total si continuu, societatea romaneasca, la fel ca un organism slabit de boala, este vulnerabila la alti „virusi” politici, care o ameninta, incercand sa ia locul oligarhiei comunistoide. Si natia noastra, in dorinta de a scapa de oligarhia care a distrus-o, poate sa vada in acesti „virusi” politici o salvare, fara sa inteleaga un lucru simplu: nu scapi de o un sistem politic nenorocit, prin aducerwa altor nenorociri politice. Indiferent daca vorbim de un nationalism izolationist, inrudit cu nationalismul comunist, care vrea ruperea Romaniei din spatiul nord-atlantic, si apropierea de Rusia lui Putin, Rusie care are aceleasi idealuri expansioniste mistenite de la Petru cel Mare, sau de un „progresism” de factura marxist-culturala, plin de corectitudine politica, care vrea dezmembrarea tuturor fundamentelor civilizatiei iudeo-crestine, si transformarea intregii planete intr-o mare de drone umane, aceste ideologii sunt la fel de toxice, daca nu chiar mai toxice, decat actualul regim de la Bucuresti. Ele sunt deja prezente in viata polituca a Romaniei, sunt deja prezente in societatea civila, si deja incep sa-si pregateasca ascensiunea. De la partide care promoveaza ideoligiile astea – si care sunt relativ usor de combatut, pentru ca actioneaza „la lumina zilei” – si pana la activisti care picura otrava acestor ideologii, in locuri si moduri mult mai periculoase, prin felul in care pot manipula societatea, fie in media romaneasca, fie de la catedrele universitare, sau camuflati prin tot felul de organizatii neguvernamentale, aceste noi amenintari trebuie expuse, si trebuie luptat impotriva lor, pana nu este prea tarziu.

Lupta asta trebuie dusa cu toata hotararea, si mai ales, „cu lectiile facute”: trebuie sa tragem toate invataturile posibile, si din esecul luptei impotriva oligarhiei comunistoide, dar si din felul in care aceste ideologii au accesat puterea in alte tari. De data asta, avem nevoie de o Golaniada care sa nu stea intr-o piata – indiferent ca este vorba de Piata Universitatii, sau de Piata Victoriei, ci trebuie sa mearga acolo unde se afla acesti noi „virusi” politici, sa-i provoace sa-si arate toxicitatea, si sa-i elimine, prin presiune continua. Ziaristul care debiteaza asemenea toxicitati, trebuie oprit pe strada, si intrebat de ce o face. Profesorul universitar, care nu intelege ca universitatile trebuie sa fie oaze de neutralitate politica, trebuie boicotat, si universitatea unde preda, inundata cu scrisori de protest. Organizatiile care sustin asemenea idei nocive, trebuiesc provocate la discutii publice. In general, trebuie sa trecem de la pasivitate la o atitudine activa, care sa combata nebuniile de acest gen. Si asta trebuie sa o facem acum, cat nu este prea tarziu.

Lasă un răspuns