POLITICIANUL-CLOROFORM

Candva, i-am pus eticheta „perdea-de-fum”. La adapostul aparentei lui integritati, al limbajului decent, civilizat, cult – cult la nivel de absolvent de facultate de mana a treia – pesdismul se regrupa, se reorganiza, se pregatea pentru lupta finala. Puteam sa-i pun, inca de atunci, eticheta de „politician-cloroform”, pentru ca aceleasi calitati, de birocrat mediocru, enumerate mai sus, au servit si ca anestezic al societatii. Dar, la acea vreme, am considerat ca acoperirea regruparii pesedismului este mai importanta…

Dupa aproape un an, timp in care, cu o maiestrie de invidiat, a mai aplicat cateva „anestezice”, prin niste miscari minore, dar cu impact mare la turmentatii cetateni-electori – politicianul-pieton-la-semafor, politicianul-voluntar-la-strans gunoaie, etc. – a venit momentul in care a inceput sa penduleze, in timpul campaniei electorale pentru alegerile legislative, intre posibilele partide de opozitie, pozand in „politicianul-partid”, „salvatorul-natiei”. In realitate, tot picaturi de cloroform in narile natiei, a carei atentie a ramas fixata pe acest „participant” ilegal si ilegitim in campania electorala, in loc sa se concentreze pe micile partide de dreapta, care daca ar fi intrat in Parlament, ar fi facut mult mai multa opozitie, decat „opozitia” actuala. Dar si atunci, nu-i vedeam scopul principal…

In fine, cu doar trei luni in urma, in clipa in care protestul #rezist era in toi, si se cauta un lider, politicianul-clorofom si-a facut iar aparitia, pozand in liderul-mesianic. Si ca de fiecare data, anestezia societatii a fost reusita: in loc sa urmeze liderii naturali, din pietele Romaniei, societatea a ramas cu impresia ca exista un lder. Dar s-a inselat. Ati mai auzit ceva despre politicianu-cloroform? Bineinteles ca nu: Ciolos si-a facut datoria, Ciolos trebuia sa plece. Si Ciolo-fanii au ramas, din nou, pacaliti. Noi, restul, impreuna cu ei…

Lasă un răspuns