Am fost intr-o filiala de banca, cu ani in urma, cand am ajuns in Anglia, sa imi deschid un cont. A doua oara, cand am deschis contul de business. A treia oara, ca sa rezolv deschiderea unui cont pentru un angajat, care nu avea o dovada de adresa. In rest, de la aplicat pentru conturi suplimentare, pana la imprumuturi comerciale pe termen scurt, totul se poate face online.

Primariile nu au, practic, nici un fel de ghiseu de relatii cu publicul – totul se rezolva online, ori telefonic. La fel se intampla si cu furnizorii de utilitati, daca vreau un telefon mobil, fac toate formalitatile de contractare online, iar fiscul, nici nu stiu altceva despre el, decat conturile in care imi platesc taxele.

Tot online discut si cu scoala, sau cu corpul de guvernatori ai scolii, online platesc amenzile de circulatie, pe site-urile primariilor, online imi cumpar biletele la film, teatru, muzee, sau mai stiu eu unde, online pot – dar nu o fac, aproape cu incapatanare de arhaic – sa-mi comand ce am nevoie de la supermarket, la fel pot sa procedez cu furnizorii de materiale de constructii, si tot asa…

Este adevarat, uneori nu se pot face lucrurile online, dar si atunci, tot o tele-rezolvare este disponibila. Daca vreau sa schimb permisul de conducere, pun permisul vechi, si un formular, intr-un plic, si primesc prin posta permisul nou, la fel se procedeaza cu radierea/inregistrarea unui autoturism, la fel cu obtinerea unui pasaport…

Candva, in primii ani in Anglia, am stat si am comparat experienta de aici, cu cea din tara, unde pana si pentru un extras de cont trebuia sa ma duc la banca, si am ajuns la concluzia ca „salvez” cam 250 de ore pe an. Adica, aproximativ o luna, la un program de 50-60 de ore lucratoare pe saptamana, in care pot sa-mi vad de afaceri, de familie, de viata. Ca sa nu mai vorbesc de stres, ca sa nu mai pun la socoteala experienta absolut penibila si traumatizanta a umilirii cetateanului de catre Atotputernicul Functionar Roman. Si se mai mira unii ca nu se intorc romanii acasa…