ESTE EXPRIMAREA OPINIILOR MARXISTE O LIBERTATE?

In general, libertatea de opinie este vazuta ca un drept fundamental, ca o exprimare a spiritului democratiilor, ca un drept la care nimeni nu ar trebui sa atenteze. Ca exemple de rezultate ale ciuntirii dreptului la libera exprimare, in general sunt date dictaturile, indiferent de ce nuanta politica ar avea ele. Dar nu despre dictaturi vreau sa vorbesc, ci despre libertatea de opinie, despre libera exprimare din societatile lumii libere. Pentru ca, pana si in lumea libera, exprimarea opiniilor are niste granite. De exemplu, nu-mi pot inchipui o discutie, in care o persoana sa argumenteze ca pedofilia este un lucru bun. Sau incestul, sau omorul, ori violul, sclavia, canibalismul, si multe alte aberatii, care nu mai stau sa le insir, dar care oripileaza orice fiinta cu un minim standard de moralitate.

Nu este vorba ca lucrurile insirate mai sus fac obiectul codurilor penale, in toata lumea civilizata. Este vorba de de coliziunea frontala intre ordinea morala a civilizatiei noastre, iudeo-crestine, si imoralitatea respectivelor aberatii. O ordine morala cu o puternica delimitare a binelui si raului, nu poate accepta imoralitati, si cand aceste imoralitati sunt exprimate, ele sunt percepute, instinctiv, ca facand parte din domeniul Raului. Morala civilizatiei noastre s-a dezvoltat pe parcursul mileniilor – si nu ma refer doar la civilizatia bazata pe cultura iudeo-crestina, ci si la alte civilizatii, bazate pe culturi care au un simt acut al binelui si raului – si face parte din ce se poate numi intelepciunea colectiva a unei civilizatii. Evident, in mijlocul unei intelepciuni colective, pot sa apara si netoti, natangi, sau cum vreti sa-i numim, care contrazic aceasta intelepciune, si morala care decurge din ea.

Partea interesanta vine cand intram in sfera opiniilor politice. Spun interesanta, pentru ca desi exista doctrine (de fapt, mai corect ar fi sa le numim ideologii) care si-au arata nocivitatea fata de societatea umana, care au facut sa curga rauri de sange, care au intors lumea cu josul in sus, mereu exista cate un netot – eufemism, si in ce priveste etichetarea, si in ce priveste numarul – care crede ca daca este vorba de o opinie politica, are libertatea sa insire orice, indiferent daca este vorba de comunism, de fratii mai mici ai comunismului, adica fascismul si nazismul, sau de hidosenia asta care bantuie, din ce in ce mai tare prin lume, numita marxism cultural – sau neo-marxism, sau liberalism progresist, cum au avut neobrazarea sa se auto-intituleze, Ei bine, opiniile de genul acesta, sunt inmiit mai lipsite de orice moralitate, decat cele insirate mai sus. Singura diferenta este ca nu sunt incriminate de lege, in mod dur, si daca eprimarea opiniei ca violul ar fi bun, atata timp cat fapta penala nu este comisa, poate atrage, doar oprobiul celor din jur, in cazul opiniilor marxiste, punerea lor in practica nu numai ca nu este pedepsita, dar este chiar protejata, prin lege, ca o libertate…

Dar daca lasam legea la o parte, va rog sa-mi spuneti cu ce este mai buna o opinie marxista, decat opinia unuia care crede ca pedofilia nu este chiar asa de rea, daca stii cum sa o practici? Ca asta fac cei cu opinii marxiste: in ciuda evidentei, care ne arata ca orice forma de marxism, cand a fost aplicata in practica, a dus la la cele mai oribile lucruri care se pot intampla pe lumea asta, de la saracie generalizata, si/sau societati alienate, aflate in pragul schizofreniei si paranoiei sociale, si pana la genocid, ei insista sa explice ca marxismul (indiferent de ce nuanta vorbesc ei), este o chestiune grozava, dar prost aplicata, si doar denaturarea lui, a condus la monumentalele si abominabilele esecuri, soldate cu sute de milioane de morti. Si cand cineva, iritat, le spune ca este o marsavie sa ai asemenea idei, brusc isi aduc aminte de libertatea de exprimare a opiniei, pe care daca nu vrei sa o acorzi in aceste cazuri, capeti etichete ca „fascist”, „nazist”, ori „comunist” – daca nu ar fi de plans, ar fi absolut hilar…

Ei bine, „dragi” marxisti, sa stiti ca, indiferent daca va numiti: comunisti, socialisti, fascisit, nazisti, neo-marxisti, sau Dumnezeu mai stie cum, si indiferent cum vreti sa va promovati opiniile politice, nu lipsa de acceptare a unei opinii diferite atrage, din partea interlocutorilor, fie o tacere semnificativa, fie o reactie virulenta, ci imoralitatea abominabila a opiniilor pe care le exprimati. Indiferent cum vreti sa prezentati ideile astea, ele sunt, in esenta, cel putin la fel de dezgustatoare, de nocive, de imorale, ca si cele ale unui pedofil, ale unui criminal, sau ale unui violator… Asa ca, daca nu din alte motive, macar din bun-simt, ar trebui sa taceti. Asta, admitand ca un marxist ar avea asa ceva!

Lasă un răspuns