IMORALITATEA COMUNISTULUI, IN FORMA CONTINUATA

In aceiasi dimineata, citesc doua chestii: justificarea lui Mircea Kivu, legata de semnarea angajamentului de turnator la Securitate, si justificarea unor anonimi, legata de inscrierea in PCR. Nu sunt multe de spus, decat ca imoralitatea cozilor de topor ale regimului comunist, manifestata cu aceiasi intensitate, cand regimul ala este disparut, nu poate provoca decat greata. Orice scuza, indiferent cum ar fi ea formulata, nu este decat o incercare de indoire a moralitatii, de justificare a lipsei de coloana vertebrala.

Orice regim totalitar, indiferent ca este vorba de un regim comunist, nazist, sau de orice alta factura va mai puteti imagina, functioneaza prin oamenii care ALEG sa intre in sistem, prin oamenii care DECID ca sistemul respectiv este acceptabil. Asa ca, orice justificare penibila a acelor alegeri imorale, nu are cum sa stea in picioare. In timp ce unii romani mureau in inchisorile comuniste, sau la Canal, altii ALEGEAU sa devina membri de partid, secretari de partid… In timp ce unii romani organizau o rezistenta armata in munti, impotriva regimului comunist, altii ALEGEAU sa devina ofiteri ai Securitatii, sau turnatori la Securitate. Nimeni si nimic nu-i obliga sa faca asta. O faceau, ca niste nevertebrate ce erau, cu gandul parvenirii in noul sistem, adus de tancurile rusesti. Dar nici un tanc din lume nu poate sa traga in gandurile si convingerile oamenilor. Si asa cum au fost milioane de romani care NU AU ALES sa devina membri de partid, secretari de partid, ofiteti de Securitate, sau turnatori la Securitate, si cozile de topor ale noului regim puteau sa nu aleaga servirea ocupantilor rusi.

Decenii mai tarziu, cand regimul comunist era instaurat, ar putea sa para valida scuza „ce eram sa fac?”, dar nu este asa! In continuare, NIMENI si NIMIC nu poate obliga pe cineva sa intre in randul cozilor de topor. Este o ALEGERE constienta, facuta pentru avantaje materiale: mentinerea unei anumite slujbe, primirea unui apartament, si asa mai departe. Sau, in cazul Securitatii, in plus fata de avantajele materiale, este vorba de putere: puterea securistului, care cu o singura semnatura pe un raport, putea sa distruga o viata a unui om, si a familiei lui, pana la afini nestiuti. Asta au facut cozile astea de topor: ne-au vandut, pe noi, ceilalti, care nu ALEGEAM sa fim membri de partid, sau secretari de partid, sau turnatori la Securitate, sau ofiteri de Securitate, pentru argintii comunistilor. Si poate ca am fi putut sa-i iertam, daca ar fi cerut iertare, dar nu numai ca nu au facut asta – desi, 27 de ani, ar fi un timp suficient de lung, pentru a ajunge la concluzia ca ai facut un lucru rau! – dar au continuat sa faca acelasi lucru, si dupa 1989. De la cei care au schimbat carnetul de membru PCR, cu cel de membru al partidului nascut din PCR – adica FSN/FDSN/PDSR/PSD – si pana la cei care au intrat in partiul asta, rebotezat in fel si chip, pentru a obtine o titularizare, o „scutire” de controale fiscale, sau altele asemenea, si pana la fostii ofiteri de Securitate, deveniti cadre in noile servicii secrete, si care si-au pastrat si atitudinea de tortionari ai societatii, javrele au continuat sa faca acelasi lucru: sa ne vanda, pe ceilalti, pentru argintii veniti de la guvernanti. Asa ca nu poate fi vorba despre nici un fel de intelegere si iertare. Si nici despre uitare…

Lasă un răspuns