VESTUL SALBATIC…

Am sa las, pentru o clipa, subiectele politice, si am sa spun ceva despre lumea „corporate” a IT-ului. Aplicatii care „crapa”, telefoane destepte, care devin inutilizabile fix cand depasesc termenul de garantie – oricum, nu conteaza, deja sunt depasute, daca aveau procesor cu 4 „core”-uri, acum au aparut octa-core, sau naiba mai stie cate…

Ca veni vorba de telefoane destepte: au putere de calcul cat nu avea calculatorul pe care, cu ani in urma, rulam, fara probleme, Adobe Creative Suite 3, dar aplicatiile care ruleaza pe ele, in afara de interfata grafica, ar putea rula, linistite, si pe un procesor Intel 8086, din 1976…

Ca veni vorba de Adobe CS: mai nou, programele astea imense, care fac parte din numita suita, sau altele, de aceiasi talie, de o complexitate pe care doar un programator poate sa o inteleaga cu adevarat, au inceput sa fie „alintate” cu o nou denumire, preluata din lumea telefoanelor destepte: apps… Este ca si cand ai avea un tigru, pe post de animal de companie, si dupa ce ani de zile a avut un nume pe masura, ai incepe sa-l strigi Patrocle. Unde gasim „alintul” asta stupid? In cel mai raspandit sistem de operare: Windows…

Ca veni vorba de Windows: daca pana acum va plangeati ca alte versiuni erau stupide – cam de la Vista, incoace – hai sa va vad ce spuneti de un sistem de operare care va crede EL stupizi, si nu mai da mari optiuni de setari fine utilizatorilor. Nici macar atunci cand vine vorba de MOMENTUL cand VREA sa se actualizeze…

Ca veni vorba de actualizari: a fost o vreme, cand firmele de software, cand vindeau un produs, era un produs finisat, pana la detaliu. Functiona, fara greseli, indeplinind exact functia pentru care era proiectat. Nici nu se putea altfel, in epoca in care calculatoarele aproape nu vedeau cum arata Internetul, si cand erau, totusi, conectate, foloseau un modem care asigura o conexiune de 56kb… Pe urma, incet incet, o data cu ieftenirea si marirea vitezei de descarcare, au aparut actualizarile: mai un bug, mai o actualizare de securitate, si tot asa, de te intrebi ce dracu ai cumparat, un produs finit, sau un proiect in plina dezvoltare, si ce mama naibi esti: client, sau angajat care testeaza programul respectiv…

Ca venu vorba de cumparat: programele nu au fost, in marea lor majoritate, niciodata vandute. Expresia folosita, pentru a descrie ce obtii, in schimbul banilor platiti, este „licenta limitata de utilizare”. Cum ar fi, daca ati cumpara o carte, si pe ultima coperta ar scrie „Pret: 10 lei, pentru o licenta limitata de utilizare”??? Eventual, limitata in timp: un an, dupa care, gata, nu mai ai voie sa citesti cartea aia, ca astia sunt termenii si conditiile licentei…

Ca veni vorba de termeni si conditii: cum ar fi sa cumperi o carte tehnica, un manual pentru calcule de rezistenta in industria mecanica, sau a constructiilor, si pe prima pagina, ar trona o trimitere la niste termeni si conditii de utilizare, care trebuie sa fie agreati de tine, daca vrei sa citesti cartea pe care DEJA ai dat bani, si daca in acesti termeni si conditii gasesti ceva de genul „Folosirea informatiilor din aceasta carte se face pe propria raspundere a cititorului, si orice inadvertenta tehnica, stiintifica, sau de alta natura, care ar putea sa conduca la calcule cu rezultate eronate, nu poate fi imputata autorilor.”?

In fine, putem sa mergem, din vorba in vorba, la nesfarsit. Ideea este ca de cateva decenii, lumea IT (si nu numai ea, aici intra cam tot ce inseamna lumea tehnologiilor de varf) se afla intr-o perioada asemanatoare celei in care era civilizatia Vestului Salbatic. Si ar cam fi timpul sa trecem de ea, si sa intram intr-o epoca mai civilizata, in care cei care vand – echipamente fizice sau programele care dau „suflet” acestor echipamente, de la sisteme de operare ori programe cu diverse aplicatii practice, si pana la maruntele app-uri, care te anunta, triumfatoare, ca ai fact 10.000 de pasi – sa devina, cu adevarat, responsabilizati fata de cei care cumpara, asa cum sunt, de decenii, producatorii auto. Nu de alta, dar riscam sa ajungem sa conducem masini, in al caror contract de cumparare sa scrie, la capitolul „Termeni si conditii”:

– Licenta limitata de utilizare, reinnoibila anual
– Folosirea franelor se face pe proprie raspundere, si nu se garanteaza eficienta lor in oprirea masinii
– Actualuzarile elementelor care compun masina, este la discretia producatorului, atat ca moment, cat si din punct de vedere al elementelor actualizate

Asta asa, ca tot am adus vorba…

P.S. Si subiectul asta, pana la urma, tot de politica este legat, pentru ca magariile de mai sus nu ar fi posibile fara acceptarea lor de catre factorii politici.

Lasă un răspuns