TO HOLLOWEEN OR NOT TO HOLLOWEEN?

De cate ori se apropie sarbatoarea occidentala numita Halloween, ies la suprafata reactii ale unor romani, care daca nu ar fi hidoase, ar putea trece drept hilare. Nu sarbatorim hăloinul, este sarbatoare satanica, noi slujim un Dumnezeu al luminii, nu al intunericului!!! Bineinteles, totul impanat cu citate din Biblie… Si daca te paste nefericita idee sa le explici ca nu stiu despre ce vorbesc, te trezesti cu priviri incarcate de ura, de stai sa te intrebi oare ce o fi in capul lor… In esenta, in afara de partea carnavaleasca a Halloween-ului, catolicii sarbatoresc All Hollows Eve, adica Sarbatoarea Tuturor Sfintilor, aici intrand sfintii Bisericii Catolice, martirii crestini, si este un moment de pomenire a mortilor pe care-i are fiecare. Pe langa asta, exista si o componenta laica a sarbatorii, venita din perioade pre-crestine, asa cum si noi, crestinii ortodocsi din Romania, avem o gramada obiceiuri – mersul la colindat, cu nimic deosebit de mersul din usa in usa al copiilor occidentali. Nu exista nici o diferenta intre chestia asta, care, repet, este si o sarbatoare crestina, dar si o sarbatoare occidentala laica, un carnaval, daca vreti, si zecile de manifestari de acelasi tip, din Romania. Noi avem mersul cu capra, ei cu dovleacul. Nu exista nici un fel de venerare, nici a caprei, nici a dovleacului…

Pana la urma, si daca ar avea dreptate cei ce demonizeaza un amarat de carnaval (nu au, dar pentru continuarea discutiei, sa zicem ca au) fiecare om este liber sa-si traiasca viata cum este indemnat de propriul lui liber-arbitru, si asta este valabil de la Adam si Eva, pe care Dumnezeu nu i-a facut sa nu vada un anumit pom, ci a lasat la latitudinea lor sa asculte sau nu de porunca lui. Asa ca, daca El nu si-a permis sa incalce liber-arbitrul primilor oameni, cine suntem noi sa spunem altor oameni cum sa traiasca? Eu nu vad, in principiu, nici o deosebire intre un activist legebetist, care vrea sa ma faca sa accept imoralitatile predicate de el, si un activist „crestin”, care in loc sa-si vada de viata lui crestineasca, moare de grija altor crestini, de alta confesiune, si mai moare si de grija oamenilor dintr-o alta cultura, dintr-o alta parte a lumii, indiferent de credintele lor religioase, si gaseste de cuvinta sa vrea sa ma faca sa nu accept influente culturale laice, care nu au nici o legatura cu religia crestina – si cu nici o alta religie practicata in ziua de astazi, daca mai trebuie sa adaug asta.

Lasand aspectele particulare ale acestui fel de comportament, pe mine ma trec frisoane de groaza la orice fel de manifestari de tip politie-a-gandirii, indiferent daca ele vin din partea activistilor atei ai marxismului cultural, din partea activistilor „religiosi”, indiferent pentru ce religie se vor fi zbatand ei, si in general, la orice alta imixtiune in libertate mea de constiinta, si prin extensie, a oricarui alt om. Vedeti, este de domeniul absurdului sa ne simtim lezati de intentiile minoritatii neo-marxistilor de a dezmembra cultural societatea, pentru a o reconstrui in lumina ideologiei lor bolnave, transformand-o intr-o societate zombificata, formata din indivizi obedienti fata de ideologia marxist culturala, obedienta obtinuta prin lobotomizarea gandirii si liber-arbitrului, dar sa nu ne lezeze si reactia inversa, a minoritatii unor fanatici crestini, de a transforma societatea intr-un fel societate puritana, in care interpretarile ad-literam ale Vechiului si Noului Testament sa tina loc de masura morala laica, si orice iese din tiparul gandirii acestor fanatici, sa fie tratat cu violenta ideatica.

Nu cred ca a fi crestin inseamna sa devin predicator impotriva libertatii altora de a gandi, chiar daca eu consider ca respectiva gandire este gresita, atata timp cat acea gandire nu-mi este impusa mie. Nu cred ca pot sa-mi imaginez un drept care sa spuna ca religia, credinta, pot fi impuse cuiva, si cu atat mai putin, impuse prin luari de pozitie agresive. Nu cred ca asemenea manifestari, indiferent cat de numeroase ar fi glasurile care stau in spatele lor, pot fi benefice pentru ideea de libertate a fiintelor omenesti, pentru ca, asa cum am zis mai sus, Dumnezeu ne-a lasat sa avem liber-arbitru, si orice intra in coliziune cu liber-arbitrul oricarui individ, nu poate veni de la Dumnezeu, mai ales cand este vorba de incercari fie de a elimina credinta, sau de incercari de subordona viata laica a societatii unor credinte religioase. Ambele manifestari sunt fete opuse ale aceleiasi monede: intoleranta. Pe mine ma dezgusta si intoleranta marxistilor fata de morala crestina, dar si manifestarile de intoleranta aparute in numele credintei crestine. Vedeti, a existat un caz, in Marea Britanie, in care doua functionare ale unei primarii au fost concediate, pentru ca purtau, la vedere, lantisoare de care atarna un crucifix, si NU AU VRUT sa renunte la ele. Este un caz de manual, daca ar exista Manualul Intolerantei Marxiste – care intoleranta, intotdeauna, se indreapta impotriva crestinilor, ca tot veni vorba, si niciodata impotriva altor credinciosi, ai altor religii. Dar, in egala masura, daca ar fi sa ne imaginam o situatie in care, un credincios al unei alte religii – nu are importanta care, islamica, budista, chiar nu conteaza! – ar fi concediat pentru ca NU VREA sa poarte la gat un crucifix, ar fi la fel de grav…

Lasă un răspuns