HIBELE INITIATIVEI „FARA PENALI”

Lasand gluma la o parte, referendumul „Fara penali” are o hiba imensa. Initiativa vrea sa includa in lege urmatorul text:

„Nu pot fi aleși în organele administrației publice locale, în Camera Deputaților, în Senat și în funcția de Președinte al României cetățenii condamnați definitiv la pedepse privative de libertate pentru infracțiuni săvârșite cu intenție, până la intervenirea unei situații care înlătură consecințele condamnării.”

Hiba asta vine de folosirea notiunii de <<savarsire cu intentie>>. Forma a vinovatiei , reglementata in cap. I , t. II, art. 19, C. pen., partea generala. Legea arata ca fapta este savarsita cu intentie cand infractorul: prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin savarsirea acelei fapte (intentie directa); prevede rezultatul faptei sale si, desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui (intentie indirecta).Intentia cunoaste mai multe modalitati, cum sunt: intentie directa cand infractorul prevede rezultatul faptei sale si urmareste producerea lui (ex. tradarea, actele de diversiune); intentia este indirecta (eventuala), cand infarctorul prevede rezultatul socialmente periculos al faptei sale, si , desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea procedurii lui (ex. omor); intentia depasita (praeterintentie) este combinatia dintre intentie si culpa cand rezultatul care se produce este mai periculos decat cel asteptat in faza initiala, intentia initiala a faptuitorului a fost depasita.Cu alte cuvinte, praeterintentia exista atunci cand fapta savarsita cu intentie de o persoana a produs si un alt rezultat pe care aceasta fie ca nu l-a prevazut, desi trebuia si putea sa-l prevada, fie l-a prevazut insa a socotit fara temei ca el nu se va produce (ex. loviturile sau vatamarile cauzatoare de moarte).Intentia spontana (dol spontan), cand infractorul prevede rezultatul faptei sale de la inceput, din momentul trecerii la savarsirea ei (ex. lovirea); intentia premeditata (dol premeditat) , cand hotararea de a savarsi infarctiunea a fost luata inainte de inceperea executarii si este concretizata in acte materiale de pregatire (ex. omor premeditat).In teoria si practica judiciara se mai face distinctie intre intentie simpla, intentia calificata, intentia initiala , intentia supravenita.

Citind textul de mai sus, imaginati-va in cate feluri poate fi atacata formularea asta la Curtea Constitutionala. Si pe buna dreptate, pentru ca, moral vorbind, se pot imagina o sumedenie de scenarii, in care o persoana, poate ajunge sa fie condamnata pentru o fapta prevazuta de legea penala, dar sa se afle in situatia in care intentia este din categoriile alea, de aproape-probabil-intentie.

Si ar mai fi o hiba: daca cel condamnat nu a fost condamnat pentru savarsirea unei fapte, ci pentru tentativa, asta face sa fie apt pentru functiile enumerate in initiativa „Fara penali”? Sa zicem ca avem doua persoane, Ion Ionescu, si Vasile Vasilescu:

– Prima, Ion Ionescu este o personalitate publica indiscutabila: medic de renume mondial, savant, membru corespondent la multe academii, scriitor publicat in multe alte limbi, in afara de limba romana, om de afaceri de succes, initiatorul unor actiuni caritabile renumite, pe plan personal, este de asemenea un model, fiind casatorit de 40 de ani, trei copii, nepoti, dar are o problema, pentru ca intr-o seara, asteptand una dintre nepoate sa iasa de la cinematograf, a fost implicat intr-o altercatie cu doi nenorociti care incercau sa-i violeze nepoata, l-a ucis pe unul dintre acestia, si a fost condamnat, cu suspendare, este adevarat, datorita circumstantelor, dar nu mai putin condamnat, la o pedeapsa privativa de libertate. Ce facem, omul ala nu are dreptul sa ocupe o functie in administratia publica?

– Vasile Vasilescu este contabil, si nu straluceste prin nimic pe plan profesional sau personal, intr-o zi se hotaraste sa comita o infractiune legata de ceva deturnari de fonduri, dar este asa de tampit, ca este descoperit inaunte de savarsirea infractiunii, si este condamnat, cu executare, pentru tentativa. Executa pedeapsa, la iesire candideaza pentru Camera Deputatilor (legea nu-i interzice, a fost condamnat pentru tentativa de savarsire a unei infractiuni, nu a savarsit o infractiune!) si ajunge deputat, iar in cadrul Parlamentului, activeaza in Comisia de Finante, sau cum se numeste comisia aia care are legatura cu banul public.

Si aici apar intrebarile de genul: pentru asta am cheltuit zeci de milioane, ca un om precum Ion Ionescu sa nu aiba acces la functii in administratia publica, dar un om ca Vasile Vasilescu sa poata decide soarta banului public, din postura de parlamentar? Desigur, exemplele astea sunt duse la extrem, si un pic improbabil sa se intample in realitate – dar NU COMPLET IMPOSIBIL! – si cum eu nu sunt jurist, sunt sigur ca un jurist de clasa, daca vrea sa demoleze legea asta, poate sa o faca, fara mare bataie de cap…

Lasă un răspuns