Sanctificarea si demonizarea par sa fi devenit un adevarat sport national, caruia putin putem sa-i rezistam. Mai ales cand vine vorba despre persoane – stati linistiti, ca ajung si la partide!, avem tentinda sa atribuim calitati angelice sau demonice, in functie de atitudinea acelor persoane fata de ceva ce este pe placul nostru, uitand ca oamenii sunt fiinte de o complexitate uimitoare, si nu pot fi judecati doar dupa un fragment din personalitatea lor – si inca un fragment scos din context!
Sa va dau un exemplu: inainte de referendumul pentru definirea casatoriei, multi oameni si-au facut cunoscuta pozitia fata de acest referendum. Noi, cei din jurul lor, ne-am repezit sa-i incadram in categorii angelice sau demonice, in functie de aceasta pozitionare. Vrea sa voteze DA la referendum? Atunci, clar, este un om cu frica lui Dumnezeu, un bun crestin, om cu vederi conservatoare, anti-neo-marxism, care vede manipularea goarnelor legebetiste, si nu se lasa manipulat. Vrea sa voteze NU la referendum? Atunci, clar, este un marxist ateu, un userist nenorocit, un legebetist, si asa mai departe. Vrea sa boicoteze referendumul? Atunci, in plus fata de cele de la punctul cu „voteaza NU”, mai este si un inamic al democratiei, o goarna legebetista, sau macar un idiot util al acestor goarne.
Ei bine, lucrurile nu stau chiar asa de simplu, si o buna parte din afirmatiile astea nu au nici un sens, pentru ca, de fapt, nu au cu decizia de a vota la acest referendum nici in clin, nici in maneca:
- Au votat DA nu numai oameni cu vederi conservatoare, ci si pesedisti feroce, ori nationalisti-comunistoizi/fascistoizi.
- Au votat DA nu numai buni crestini, cu frica lui Dumnezeu, ci si atei.
- Dupa cum, si in tabara cealalta, tocmai pentru ca a existat un adevarat razboi informational, in care principala arma a fost dezinformarea si manipularea, au existat oameni care, fara dubiu, pot fi considerari buni crestini, sau conservatori, dar care au cazut victime ale manipularii si dezinformarii – ca asta denota o incultura teribila, si un IQ cel mult modest, este alta poveste.
Genul asta de categorisire a cuiva (sau a ceva), pe baza unor atitudini sau actiuni scoase din contextul caracterului lor, este foarte periculos, pentru ca ne face sa confundam Binele cu Raul, sau Raul cu Binele. Un exemplu de manual ar fi USR si Ro+, partide care desi au o atitudine clara anti-PSD, anti-coruptie, nu sunt, in nici un caz, niste partide benefice pentru Romania. Sustinatorii lor, de cele mai multe ori, nu reusesc sa puna aceaste atitudini in context, pentru ca daca ar face asta, ar vedea ca:
- Atitudinea anti-pesedism (mai corect asa, ca pesedismul este trans-partinic, nu exista doar in PSD) este normala la orice partid care doreste sa ajunga la putere. Orice partid s-ar afla la putere, pozitia celorlalte partide, care nu sunt la putere, nu poate fi decat anti, de demolare a celor aflati la putere, chiar si atunci cand, in principiu, nu se afla pe pozitii politice fundamental diferite, asa cum este cazul USR si Ro+, care desi nu sunt socialist-comunistoide, sunt socialist-neomarxiste.
- Lupta anti-coruptie ar trebui sa fie o componenta normala, setarea „default” a oricarui partid onest, asa ca nu este nimic de admirat in aceasta pozitionare a USR si Ro+. Mai mult decat atat, in cazul particular al acestor doua partide, este util sa ne uitam cine sunt oamenii care stau in varful structurii de partid, si daca facem asta, o sa vedem ca sunt oameni cu pozitii in tot felul de oengeuri de factura marxist culturala, care oengeuri, in cazul in care partide care promoveaza ideologia asta nenorocita (ma refer la marxismul cultural) ar ajunge la putere, ar avea un acces imens la fonduri publice, prin lege, asa ca varfurile acestor partide nu ar avea nevoie de coruptie, pentru a baga mana, pana la cot, in banii contribuabililor
Si lasand la o parte considerentele de mai sus, simplul fapt ca cele doua partide promoveaza o agenda marxist-culturala, care implica instaurarea unui stat bazat pe o politie a gandirii cumplita, ar trebui sa fie un argument suficient ca a spune un lucru bun, cum este „Jos Ciuma Rosie!”, nu te face, automat, sa fii bun. Atunci cand Binele si Raul stau sub acelasi acoperis, acel Bine nu este este decat o pervertire a Binelui, pentru a deveni o unealta in mana Raului. Altfel spus, intr-un butoi cu miere, ca sa-l strice, nu trebuie decat o lingura de pacura. Si in cazul celor doua partide neo-marxiste, al sustinatorilor lor, este exact invers: in niste mari butoaie cu pacura marxismului cultural, „Jos Ciuma Rosie!” si „Jos coruptia!” sunt doar niste amarate de linguri cu miere.