PUZZLE GERMAN

La inceput, a fost deturnarea UE: prima data, incercata prin referendumuri de adoptare a unei Constitutii pan-europene, si dupa ce a devenit evident ca asa nu sunt sanse, prin adoptarea acelei Constitutii sub forma Tratatului de la Lisabona, care a putut fi ratificat in parlamentele tarilor membre, fara consultarea popoarelor afectate. Discret, la fel cum s-au facut toti pasii de aderare la UE, in majoritatea tarilor europene – este absolut interesant cat de putine tari au tinut referendumuri de aderare… Asa am ajuns sa avem legile facute de o haita de birocrati din Brussels, care nu au nici un fel de reprezentativitate, si care, cel mult, raspund la comenzile date de „stapanii” lor, cei care i-au propulsat in structura birocratica a Comisiei Europene. De acolo, din calitatea lor de Comisari (tare le mai plac marxistilor chestiile astea care implica o comisie si comisari!), produc excretii legislative, care sunt cam singura cale reala de initiative legislative europene. Partea interesanta este ca aceasta structura este astfel gandita incat propunerile varfurilor din aceasta comisie, desi aparent vin de la reprezentantii alesi ai europenilor – Consiliul Europei – in realitate sunt profund influentate de statul cu cea mai puternica influenta politica, bazata pe cea mai puternica economie, care aduce cei mai multi bani in bugetul UE: Germania.

Pe urma, dupa ce acest mecanism a inceput sa functioneze, si statele europene si-au vazut puterea legislativa mutata, de facto, la Brussels (desigur, parlamentele nationale inca mai legifereaza, dar in toate directiile cu adevarat importante, procesul asta este doar un efect de ecou al celor intamplate in Brussels), a aparut, brusc, afluxul de migranti, ambalati si etichetati de cancelaria de la Berlin ca „refugiati”. Milioane de imigranti ilegali au napadit coastele europene ale Mediteranei, intr-o majoritate imensa venind din tari africane care nu s-ar califica, sub nici o forma, ca surse de persoane care sa intre in categoria celor care pot cere azil, si tot intr-o imensa majoritate, barbati. Structura asta, sex/varsta, a ridicat o gramada de intrebari, care pot fi insumate intr-o singura fraza: cum se face ca, din zone in care exista evenimente violente, care determina populatia sa se refugieze (asta este teza oficiala, nu-i asa?), in loc sa plece mai ales femeile, copii, batranii, pleaca spre Europa barbatii in floarea varstei???

In sfarsit, ar mai fi o chestiune: sentimentele profund anti-americane, care par sa fie principalul motor al politicii externe a cabinetelor din Europa de Vest. Cele mai puternice sunt intalnite in Berlin, si in Paris. Berlinul care a fost, de doua ori in razboi cu America, Parisul care a colaborat, asa de frumos, cu Reich-ul nazist, si care, fara americani, ar fi mancat wursti in loc de croasante… Tonul acestui anti-americanism a devenit din ce in ce mai ridicat, depasind, de cele mai multe ori, tonul folosit in condamnarea Rusiei, care in ultimul deceniu a redevenit golanul planetar, asa cum este firea ruseasca – noroc ca s-a petrecut o schimbare de paradigma la Washington, care de doi ani a inchis gura Kremlinului…

Acum, dupa incercari timide de a promova ideea unei armate europene, care sa inlocuiasca armatele nationale, brusc, toate piesele unui mare puzzle geopolitic se aseaza, aproape singure, la locul lor. De doua ori, in ultimul secol, Germania a incercat sa cucereasca lumea, si de fiecare data, in mod logic, primul pas a fost cucerirea Europei. Si tot de doua ori, a esuat, datorita interventiilor americane in Europa. A doua oara, dupa infrangerea Germaniei, a fost infiintat Pactul Nord-Atlantic, al carui scop, a fost definit superb de catre Lord Ismay, primul sef NATO: sa-i tina pe rusi in afara Europei, pe americani in Europa, si pe germani la pamant. Atata doar ca, in ultimele sapte decenii, multe s-au schimbat pe harta geo-politica a Europei: Rusia Sovietica s-a curatat de comunism (nici o bucurie in asta, a ramas Rusia, adica tara care, de la Testamentul lui Petru cel Mare, tot incearca sa cucereasca lumea), tarile din Vestul Europei au fost infestate, incet dar sigur, de un nou virus marxist, cel al marxismului cultural, care dupa ce s-a refugiat in America, din calea nazismului, s-a incubat in universitatile americane, si s-a raspandit in toata lumea civilizata, iar tarile din Estul Europei au trecut din lagarul comunist, in ograda socialismului-capitalist al Europei de Vest, in care numitul virus marxist-cultural este norma politica. Acum, Germania are, de facto, controlul Europei, prin parghii politice si economice. Tot ce-i mai lipseste Germaniei, pentru a fi, din nou, o Germanie expansionista, este o armata redutabila, pe care, in contextul actual, nu o poate dezvolta sub forma unei armate nationale.

Asa incat, solutia este vizibila: se aduc milioane de „refugiati” din tari cu populatii necivilizate, pentru care violenta este un fapt banal, se acorda cetatenii europene, se infiinteaza o armata europeana, in care acesti imigranti pot fi inrolati, si daca adaugam la asta industria germana, capabila, ca de obicei, sa produca orice, inclusiv armament, la un grad de calitate cum numai nemtii stiu sa o faca, si in cantitati cum numai nemtii sunt capabili sa produca, tocmai obtinem o imensa masinarie de razboi germana, cu soldati loiali celor care i-au adus in Europa, si cu resursele unei intregi Europe la dispozitie. Plus arsenalul nuclear francez… Puzzle-ul german este complet, ultima piesa este pe cale sa fie pusa la locul ei, si ce nu a reusit sa faca Hitler, in ani de razboi sangeros, Germania postbelica a reusit sa faca in decenii de prosperitate economica, sub privirile tampe (ca si cele dinaintea ultimului razboi mondial) ale liderilor lumii: Europa, de facto, este la picioarele lor. Si asta este doar primul pas.

Lasă un răspuns