Am citit, cu tristete, data fiind statura intelectuala a domnului Andrei Plesu, ca domnia sa este dezamagit de democratie. Un simplu articol, pe blogul ziarului Adevarul, dar care ma face sa fiu trist, asa cum am zis, pentru ca asta-mi arata ca pana si membrii elitei intelectuale, uneori, pot sa fie orbi, si cu toata inteligenta si stiinta lor de carte, sa nu vada ce este in jurul lor, sau si mai rau, sa perceapa realitatea distorsionat. Nu intru in amanuntele dezamagirii domnului Plesu (puteti sa cititi, inclusiv alte articole, din care razbate aceiasi idee, aici: http://m.adevarul.ro/news/politica/dileme-stupori-resemnare-1_5885b80b5ab6550cb8b5f214/index.html), dar ma intreb: oare domnia sa, chiar nu intelege ca noi, in Romania, NU AVEM DEMOCRATIE? Si daca un om ca domnia sa – adica: filozof, eseist, jurnalist, critic literar si de arta – nu intelege asta, atunci ce sanse mai avem noi, muritorii de rand, care avem, IN CEL MAI BUN CAZ, o cultura cu un pic mai sus decat cea de dictionar, si care daca suntem „oameni cititi” (chestie pe cale de disparitie), atunci lectura noastra nu trece de cateva sute de volume, si alea – din nou, IN CEL MAI BUN CAZ – de genul celor care se publicau, candva, in colectia „Biblioteca pentru toti”…

Nu incerc nici sa fiu ironic, nici sa „ma dau rotund”, dar chiar nu pot sa inteleg cum de nu este vizibila lipsa – sau subrezenia – ingredientelor principale ale unei democratii:

– LIBERTATEA DE EXPRIMARE

Ea exista in Romania, dovada toate tembelismele care sunt scrise, de la presa tiparita si online, si pana la ce gasim in retelele de socializare. Dar, sa fii liber sa spui tembelisme, nu este suficient, daca in afara lor, nu apare si discursul de valoare. Ori, aici, media mainstream ramane cea mai penetranta, prin audienta. Sigur, poate sa existe valoare si in retelele de socializare, dar acolo, apare intrebarea: cati indivizi, care aduc valoare lumii, sunt urmariti de milioane de oameni? Extrem de putini – daca vor fi fiind…Si daca ne intoarcem privirea la media mainstream din Romania, ce vedem? O imensa harmalaie mediatica, in care mesajele posturilor de stiri, controlate politic, impreuna cu cele ale posturilor de stiri necontrolate politic, dar debile, se amesteca in haosul divertismentului tâmp si grotesc. Adica, insusi rostul de a avea libertate de exprimare, acela de a exista o tribuna de la care sa se poarte dezbateri, sa se exprime, liber, opinii antagonice cu guvernanantii, si astfel sa existe un flux informational, intre societate si guvernanti, este distrus. Asa incat, chiar daca putem sa injuram guvernul, in retelele de socializare, chiar daca in media mainstream exista liberinaj audio-vizual, din punct de vedere al mediei-ca-tribuna-a-societatii-civile, ingredient fundamental al unei democratii, stam tare prost.

– ABSENTA INTIMIDARII SI CONSTRANGERII

La capitolul acesta, cu ce sa incep? Cu Mineriada din 13-15 Iunie, organizata de FSN, ca este un exemplu mai vechi? Ori cu amenintatea de azi, a aceluiasi partid, rebotezat, intre timp PSD, de a face o manifestare de forta, prin ADUCEREA unei forte ORGANIZATE, pentru o contra-manifestatie? Ca sa nu mai vorbesc de lucruri mai „marunte”, cum ar fi folosirea „terorismului fiscal” – stiti, spaga mica, ori amenda mare? – „terorismului sindical”, exercitat nu de sindicate, ci direct de stat, si in general, un intreg mecanism de „terorism legislativ”, care are ca scop controlul absolut asupra populatiei, indiferent ca vorbim din punct economic, social, ori cultural – mai tineti minte, proiectul „Legii lu’ Dragnea”, cea cu defaimarea, sau „Legea anti-legionara”, care a decapitat o parte din cultura romaneasca, pe motiv de simpatii legionare ale unor titani ai culturii noastre, in timp ce Sadoveanu, de exemplu, fost nomenclaturist comunist, este bine-mersi, acelasi mare scriitor? Nu, nici aici nu stam mai bine…

3. GRADUL DE ALFABETIZARE SI CULTURA

Daca la cele doua „ingrediente”, de mai sus, mai putem sa discutam daca avem probleme majore (eu asa cred), sau doar disfunctionalitati minore, aici nu cred ca avem prea mult de discutat: avem o societate plina de analfabeti functionali, de analfabeti „de-adevaratelea”, si gradul de cultura este in cadere libera. Nu spun ca romanul mediu chiar ar trebui sa inteleaga, dintr-o privire sensul urmatoarei fraze:

Problema definirii monedei si a formelor sale concrete (asa-zisa problema a „agregatelor monetare”) consta, in esenta, in stabilirea precisa a nomenclaturii elementelor (bunuri, active, forme de avere) care, in conditiile concrete ale unei anumite economii, pot fi si sunt realmente considerate „moneda” (in diverse acceptiuni ale termenului).

Dar cred ca, pentru a discuta de el, ca un element constient intr-o democratie, ar trebui sa faca distinctia intre atributiile prezidentiale, cele guvernamentale, si cele parlamentare. Macar atat… Dar, realitatea factuala ne arata ca o buna parte a romanilor asteapta mariri de salarii de la Presedinte, legi de la Guvern, si… nimic de la Parlament. Ei asteapta ca actul de justitie sa fie indeplinit de Parchete, si judecatorii sa „corecteze” aberatiile legislative, izvorate din Parlament, dand sentinte corect morale, dar pe langa textul legii. Concluzia: avem o populatie, in marea ei majoritate, inapta de a intelege functionarea statului de drept, si de a exercita, in cunostiinta de cauza, dreptul de a alege.

4. DEZBATERE SI OPOZITIE CIVICA SI PARLAMENTARA

Din nou, nu este mult de argumentat: ati auzit de un „cabinet din umbra”, cum au englezii, care sa examineze critic, sa dezbata public, si sa elaboreze alternative la politicile oricarui departament al Guvernului oficial? Sau de opozitie reala, in Parlamentul Romaniei? Ma indoiesc. Dar cel mai grav lucru este lipsa cvasi-totala a opozitiei civice. Voi reveni la aspectul asta, un pic mai incolo, la „ingredientul” pluripartitism, dar deocamdata bifez absenta ei. Din nou, stam tare prost…

5. PROTEJAREA ADEVARULUI FACTUAL SI ELIMINAREA MANIPULARILOR

Aici, suntem absolut in haos. De 27 de ani, de la calificarea protestantilor din Piata Universitatii ca fiind „golani”, „legionari”, „fascisti”, „drogati”, „platiti” – ca veni vorba, in saptamanile state in cortul constantenilor, trebuia sa strang o mica avere, pentru acea data, sau sa mor de supradoza! – si pana la „cainii-manifestanti” si „serviciile platitoare”, clamate ieri de o doamna cu pretentii de jurnalist, nu este nici o diferenta. Linsajul mediatic este prima natura a mediei romanesti, si manipularea, prin eliminarea partilor de adevar neconvenabile, introducerea de afirmatii false, alaturi de cele adevarate, sau fabricarea de informatii false, una dintre cele mai larg uzitate tehnici. Nu mai departe de ieri, in timp ce masa de protestatari, in Bucuresti, se intindea intre Piata Universitatii, trecea prin Romana si Piata Victoriei, cu revarsari spre sediul PSD, unele oficine ale puterii insistau pe o cufra de… cateva mii. Cam cat incap in Pasajul de la Universitate…

6. PLURI-PARTITISM

Aparent, aici stam bine: avem multe partide. Este plin Registrul Electoral de ele. Dar pot aceste partide sa participe, liber, in alegeri? Nu! Legile Electorale, de-a lungul anilor, au pus piedici de tot felul, care au favorizat partidele mari – si aflate deja la putere – in detrimentul partidelor mici si candidatilor independenti. Asa ca, sistemul este rigid, nu permite schimbarea, cu usurinta, a peisajului politic. Asta ar fi doar una dintre problemele majore… O alta caracteristica a peisajului politic autohton, este eterna prezenta a partidelor-balama, marionete ale unui singur partid, care dau impresia de suficienta de partide. Si ar mai fi traseismul politic, nesanctionat, in nici un fel, care face ca un parlamentar, ales prin sustinetea de catre un partid, sa „alerge” prin n’spe alte partide, sau coalitiile post-electorale. Toate acestea ma fac sa spun ca nu avem o viata politica normala, bazata pe multi-partitism. Si daca mai adaug si faptul ca societatea civila are vocea inabusita de tot felul de pseudo-ONG-uri, care raspund la comenzi politice, tabloul este dezastruos.

7. DREPTUL DE A VOTA
(aici, am sa reiau un text mai vechi)

In Romania, in acest moment, avem o anomalie extraordinara, care face exercitiul democratic sa fie amputat: practic, circa 3-4 milioane de romani, sunt exclusi de la exercitarea dreptului de a vota. Lucrurile s-au petrecut cu discretie, prin ultima modificare a Legii Electorale, care a avut ca fatada introducerea votului prin corespondenta. In afara conului de lumina al reflectoarelor presei, s-au strecurat cateva modificari, facute sub pretextul prevenirii fraudelor electorale, modificari care, in final, interzic dreptul de a vota celor care nu voteaza pe raza circumscriptiei electorale in care domiciliaza.

Totul pleaca, in esenta, de la doua alte anomalii, care ca si cea mentionata anterior, sunt ignorate de catre legiuitori, de catre organismele electorale, sau de catre jurnalisti: domiciliul stabil si modul de arondare al cetatenilor pe circumscriptii electorale, care tine cont de acel domiciliu stabil. Prima, respectiv domiciliul stabil inscris pe un act de identitate, dupa parerea mea, este o reminescenta de stat politienesc, o amintire hâdă a regimului comunist, in care libertatea omului era nula, in care locul in care traiai era prestabilit, libertatea de miscare fiind la latitudinea stapanilor de sclavi: nomenclatura comunista. Militia trebuia anuntata, in cel mai scurt timp, daca cineva locuia la tine, venit din alt oras, si respectivul capata o „viza de flotant”. Mutarea dintr-un oras in altul trebuia justificata, fie prin „interesul serviciului”, fie prin casatorie. Nimeni nu era liber sa locuiasca unde avea chef – cheful asta fiind, in fond, o expresie a libertatii, chestiune care-i ingrozea pe comunisti.

Ca fapt divers, pentru cei ce nu stiu, exista state civilizate in care chiar si documentul de identitate obligatoriu, in sensul de buletin/CI, nu exista: daca ai pasaport, care nu este obligatoriu, folosesti pasaportul, daca ai permis de conducere, care nu este obligatoriu, folosesti permisul de conducere, daca nu ai nici unul din actele astea, sanatate! Ai un nume pe certificatul de nastere, si daca cineva are dubii ca tu nu esti tu, nu are decat sa demonstreze asta. Tu, ca cetatean, nu poti sa fii acuzat de inselatorie, prin celebrul „Sa-ti vad buletinul!” – pentru ca asta este mesajul legitimarii unei persoane: nu te cred pe cuvant cine esti, pentru ca esti un mincinos. Nu mai insist, majoritatea tarilor europene au chestia asta, de stat politienesc, cu o exceptie notabila, UK, asa ca, pentru majoritatea, o lume fara buletin pare de neconceput, chit ca exista, si functioneaza, bine-mersi. De fapt, mai bine decat acea majoritate a lumii europene, pentru ca vorbesc de lumea anglo-saxona…

Cea de a doua anomalie este legata de felul in care cetatenii sunt arondati circumscriptiilor electorale, pe baza acelui „domiciliu stabil”. Includerea lor in Registrul Electoral se face automat, nu exista nici o alta modalitate prin care un cetatean sa spuna unde considera el ca ar trebui sa voteze. O varianta normala ar fi ca cetatenii sa trimita, in vederea inscrierii in Registrul Electoral, un banal formular, in care sa spuna, simplu: „Eu, Ion Ionescu, avand cutare CNP (eventual cu o copie a unui act care sa includa acel CNP, cum este si certificatul de nastere) doresc sa fiu arondat Circumscriptiei Cutare.”. Atat, fara alte comentarii lamuritoare. Nu este treaba statului de ce eu, cetatean liber, consider ca fac parte dintr-o anumita circumscriptie. Trebuie sa fiu lasat sa votez in respectiva circumscriptie, punct! Nimeni nu o sa ceara sa voteze in Constanta, daca interesele lui cetatenesti sunt legate de Timisoara! Si prin folosirea CNP, nici nu exista posibilitatea ca o persoana sa se inscrie in doua (sau mai multe) circumscriptii. Dar normalitatea asta, care ar garanta nu doar dreptul de vot al cetatenilor, ci si controlul lor, asupra felului in care se formeaza Registrul Electoral, nu intra in calculele regimului oligarhic de la Bucuresti. Interesul acestui regim este ca o anumita categorie de cetateni sa nu voteze: Diaspora!

Cetatenii romani, care se afla temporar, in baza drepturilor lor de cetateni europeni, la munca, in alte state (ca asta este grosul a ce numim „Diaspora”), reprezinta un pericol mortal pentru dictatura „de catifea” de la Bucuresti. Traind in mijlocul unor democratii solide, in care cetatenii sunt egali in fata legii, indiferent daca matura strada, sau sterg fotoliile parlamentare cu fundul, si in care toate organismele statului, de la guverne si parlamente, si pana la cea mai marunta primarie, sunt doar niste servitori ai poporului care le-a generat, acesti „diasporeni” nu sunt controlabili prin metodele de indobitocire in masa, atat de bine perfectionate si aplicate in tara. Nu sunt sensibili la pomeni electorale, sunt capabili sa compare functionarea economiei romanesti cu alte economii, functionarea Parlamentului Romaniei (mai corect: nefunctionarea…) cu functionarea altor parlamente, si asa mai departe. In contextul acesta, a permite „Diasporei” sa voteze, pentru puterea oligarhica de la Bucuresti, este sinucidere curata!

Dar nu este vorba doar de asta. In plus, acesti cetateni, din asa numita „Diaspora” – termen tampit, pentru ca oamenii acestia NU sunt niste expati, ei continua sa fie cetateni romani, doar temporar aflati in afara tarii! – deoarece figureaza, conform domiciliilor stabile din cartile lor de identitate, in circumscriptii electorale din Romania, si nu in Circumscriptia 43 – Diaspora, nu sunt nici reprezentati corect. Din datele oferite de Directia Generala Pasapoarte, aflam ca avem 667.428 de compatrioti cu domiciliul în strainatate si ca alti 18.368 cu domiciliu in strainătate au renuntat la cetatenie. Adics, dintre cetatenii romani care fac parte din DIASPORA, doar 667.428 au drept de vot pe liste permanente in Circumscriptia DIASPORA; iar aceasta, pentru că au domiciliul DECLARAT in strainatate. Restul, adica intre 2.500.000 si 3.500.000 de cetateni aflati in afara granitelor tarii, avand DOMICILIUL STABIL in tara, nu au drept de vot DECAT in circumscriptiile din tara, si tot acolo sunt reprezentati. Deci, senatorii si deputatii teleormanenilor aflati in Spania, Italia, ori UK, sunt alesi DOAR de catre teleormanenii aflati in Teleorman!

Tinand cont de toate acestea, pot sa spun ca in Romania NU AVEM DEMOCRATIE. Si asta este lucrul care ar trebui sa ne nemultumeasca, asta ar trebui sa instauram: O DEMOCRATIE FUNCTIONALA! Pe urma, putem sa discutam si despre hibele democratiei…