Am iesit in strada. Unii in Bucuresti, altii in alte orase. Unii in tara, altii in strainatate. Am fost putini – oare cati mai tin minte cati de putini erau cei din jurul domnului Cristian Soimaru, care era in fara Guvernului, INAINTE de ora aia nenorocita, cand s-a adoptat OUG 13? – pe urma am fost din ce in ce mai multi, pana duminica trecuta, cand s-a atins o cifra de 600.000 de cetateni, aflati in strada – probabil ca au fost ca 800-900 de mii, tinand cont de fluctuatie, oamenii vin, pleaca, vin altii…

Intre timp, ordonanta a fost contestata la CCR, amenintata cu abrogarea, cu prorogarea, anularea, de nici nu mai stim despre ce este vorba in OUG 14, care afecteaza OUG 13, daca nu cumva incalca ceva prevederi constitutionale, si daca este votata… In plus, Ciordache Altaintrebare si-a dat demisia, dar ne-am trezit cu un ministru de justitie interimar sinistru, prin incompetenta – uite ca se poate si mai rau decat Ciordache! [Later edit: se poate si MULT mai rau: se pare ca la Justitie, in final, va fi Puie Monta!!!] Si tot intre timp, am aflat si de OUG 9, si PSD si-a continuat ofensiva impotriva normalitatii – numirea unei pitzipoance, promovata pe baza de amantlâcuri, la conducerea Spitalului Universitar de Urgenta, ar fi un exemplu.

Desi stim ca vrem mai mult decat niste masuri cosmetice, nu stim sa sintetizam ce vrem, si la doua saptamani de la inceperea protestelor, suntem in ceata: mai degraba stim ce nu vrem, decat ce vrem, si cum sa obtinem ce vrem. Si asta pentru ca nu avem lideri: cei cu stofa de lideri, dintre manifestanti, nu vor sa iasa in fata, stiind probabil ca vor fi acuzati, chiar de catre manifestanti, de n’spe mii de ganduri necurate. Si in timpul asta, fiul unui securist, care a orchestrat marile jafuri bancare, din anii 90, scolit prin strainataturi, cu banii furati de ta-su, si care si-a facut un partidulet de beizadele, vorbeste, la Latrina 3, in numele protestatatilor.

Azi am fost pe punctul sa fac explozie, cand am vazut, pe Digi, ca la ora 18.00, in Piata Victoriei erau 300-400 de oameni. Si chiar daca, in final, au fost cam 70.000 de oameni – cam un sfert din cati au fost duminica trecuta, simt ca lucrurile stau pe loc – in cel mai bun caz. Daca se dedicau aceleasi cantitati de eforturi, cate s-au dedicat pentru tricolorul ala (superba imagine, nimic de zis!), insa pentru definirea unei platforme, acceptabila pentru majoritatea protestatarilor, am fi facut un mare pas inainte. Asa, nu am facut decat sa stagnam, sa batem pasul pe loc. Si daca PSD sta „cuminte” – adica nu mai face inca o nefacuta, simt ca, din seara asta, va incepe declinul protestului. Si asta pentru simplul fapt ca nu stim sa transpunem toata nemultumirea din noi, pe cateva foi de hartie.