Incerc sa scriu ceva, care sa exprime, delicat, greata cumplita pe care o simt, si nu reusesc. Privesc, de la cateva mii de kilometri, zbaterea nauca a poporului meu, in incercarea de a avea o tara si o viata normala, dar care refuza, cu o incapatanare teribila, sa inteleaga cateva lucruri simple: puterea de la Bucuresti nu mai are nimic in comun cu o putere politica, este formata din infractori, opozitia lor este anemica si nesemnificativa, Justitia, deja semi-paralizata, dupa 27 de ani de coruptie si politizare, urmeaza sa devina o marioneta, aflata in subordinea infractorilor, presa si televiziunile care mai sunt independente, sunt si ele in pericol de a fi eliminate sau anexate, legile se dau cu un dispret total fata de orice principiu de drept, si au ajuns sa fie folosite pentru a legifera faradelegea, iar societatea este divizata de o falie culturala imensa, care face ca dialogul, intre cei aflati de o parte si de alta a faliei, sa fie imposibil – indiferent cat de frumoasa este ideea de dialog, acesta implica o oarecare compatibilitate intelectuala, intre cei care dialogheaza…

Si in timpul asta, in care cei care sunt constienti ca ceva trebuie schimbat, dar cu ochii inchisi la cele de mai sus, cauta solutii care ar functiona, fara indoiala, dar nu in Romania, ci intr-un stat in care puterea este formata din politicieni, nu din infractori, in care opozitia are glas, presa este neiertatoare, atunci cand este cazul, cu derapajele politicienilor, Justitia este independenta de factorul politic, si asa mai departe (adica, exact inversul situatiei din tara noastra), ei bine, puterea asta, a infractorilor, se pregateste sa aplice lovitura de gratie statului roman, si sa-l transforme intr-o imensa masinarie infractionala, care cu impunitate, sa fure si ultimul leu sau euro, din bugetul tarii. Cand se vor trezi, cei care vor schimbare – daca se vor trezi! – va fi prea tarziu, si o sa fie irelevant daca o sa apara si constientizarea greselii facute…