1. Indiferent cat vor continua protestele, indiferent daca vor mai fi manifestatii de talia celei de 600.000 de oameni, sau chiar mai mari, ministrii guvernului pesedist, infractorii din politica romaneasca, si orice alta lichea politica, nu vor demisiona. Nu de alta, dar nu avem parghii pentru a forta aceste demisii, in afara de violenta, iar folosirea violentei, desi ar da rezultate – ma rog, daca romanii ar iesi in numar mare in strada, si daca ar fi predispusi la violenta – este fix ultima problema care ne mai trebuie.

O revolta violenta este incontrolabila, poate genera victime si de partea protestatarilor, sau dintre politicienii care nu ar merita sa fie tratati cu violenta, ca sa nu mai vorbim de vidul politic care s-ar crea, si de posibilitatea de a ne trezi cu alti nenorociti, care sa umple acest vid. In plus, intr-un caz extrem, ne putem trezi cu un adevarat razboi civil, cu tot ce ar insemna asta. Pe scurt: protestele, pasnice sau chiar violente, mergand pana la o revolta/revolutie violenta, nu au cum sa conduca la rezultatele dorite: eliminarea infractorilor din politica Romaniei, ca prim pas pentru reformarea intregului stat, si a societatii. Mai rau, in cazul unei revolte/revolutii violente, pot sa conduca la rezultate catastrofale.

2. Formarea de partide, din mijlocul acestor proteste – oricum, dupa un start promitator, se pare ca ideea a rasuflat – nu poate aduce schimbari pozitive dramatice la urmatoarele alegeri: sistemul electoral o sa ramana la fel de prost, sau va fi si mai rau, pentru ca nu-mi inchipui PSD sa schimbe ceva, care sa-l dezavantajeze.

In linii mari, la urmatoarele alegeri, vor exista aceleasi hibe legislative, si aceleasi norme tembele, ca si pana acum:

– cele cateva milioane de romani, aflati la munca in strainatate, si orice alt roman, care nu se afla in raza circumscriptiei in care este arondat, pe baza domiciliului din C.I., nu pot vota;

– chiar daca romanì din strainatate voteaza, facand dovada unui domicilu acolo, Circumscriptia 43 – Diaspora, tot un numar ridicol de parlamentari are alicat – 6 parlamentari, pentru cateva milioane de alegatori;

– inscrierea in cursa electorala a noilor partide, o sa fie la fel de dificila, cu piedici administrative imense – idem, pentru candidatii independenti;

– media romaneasca, aservita PSD, ca si pana acum, va fi un instrument de manipulare in masa, si de linsaj politic, al oricarui contracandidat;

Pe scurt, sansele ca niste noi partide, sa infranga PSD in alegeri, sunt minime. Daca adaugam si incapacitatea de colaborare electorala intre partidele romanesti, dovedita, din plin, in ultimii 27 de ani, tabloul este complet.
___________________________________

Asa cum se vad lucrurile, si cu perspectiva ca PSD sa le inrautateasca, totul pare pierdut. Si totusi:

– protestele ar trebui sa continue, daca nu pentru alt motiv, macar pentru ca PSD sa ramana constient ca NU poate prosti toata societatea;

– noi partide ar trebui sa apara, si sa exerseze, in urmatoarea perioada, trei lucruri: a) cum sa faca un front comun impotriva PSD; b) cum sa guverneze, prin formarea unei garnituri complete de viitori ministri si parlamentari, care sa aiba pregatit un program de guvernare; c) cum sa atinga electoratul abonat la absenteism.

Tot pe scurt, ramane cum am stabilit: #rezistam 🙂