Cu doua luni in urma, pe 28 Martie, am creat un grup Facebook: Diaspora anti-comunista. In intentia mea, de atunci, era un spatiu in care sa se intalneasca cei care, convinsi fiind de toxicitatea doctrinei comuniste, doresc sa simta ca nu sunt singuri. Sa simta ca pot pluti, inconjurati de o mare de nostalgici ai comunismului romanesc.
Si mai doream ceva: impreuna, sa punem bazele unei miscari anti-comuniste. Poate ca nu am spus asta prea explicit. Poate ca nici nu era momentul. Dar o spun acum: o asemenea miscare este necesara!
Intr-un spatiu politic imbacsit, patronat de PSD, capusat de micii sateliti ai acestuia, si legitimat de ramasitele opozitiei democratice din anii ’90, sa speri intr-o solutie simpla, democratica, de salvare a tarii, este de o naivitate puerila. Nu, masinaria pesedista, creata pe calapodul comunismului iliescian, este de imposibil de infrant prin opozitie politica obisnuita. Orice partid serios de opozitie, daca incepe sa devina o amenintare la adresa pesedeilor, este atacat dur, in special din interior: cei care pot fi corupti, vor primi un ciolan de ros, cei care nu pot fi corupti, vor fi discreditati, iar diverse personaje, cu misiuni precise, vor infiltra structura respectivului partid de opozitie, fie pentru a fi expuse unei discreditari regizate cu grija, fie pentru a manipula, din interior, structura opozitiei. Exemplele sunt multe, dar cel mai elocvent este PNL: din „partid istoric”, in loc sa se transforme intr-o forta a progresului, a esuat in ipostaza de catel de batatura al pesedeului.
Dar masinaria pesedista are o slabiciune: nu stie sa lupte decat impotriva opozitiei formalizate, organizata in forme consacrate. O miscare de opozitie informala, fluida, este imposibil de atacat. O asemenea miscare, nu are lideri permanenti, nu pretinde sa devina o forta politica – eu o vad ca pe o comuniune de indivizi, cu diverse orientari si obiective politice, pe care le pot urmari in cadrul unor partide sau miscari politice organizate in mod clasic – si mai ales, ar trebui sa fie bazata pe sentimente puternice, vecine cu fanatismul religios. Poate exagerez un pic, dar vreau sa transmit in mod clar un mesaj simplu: pesedeul se afla, de un sfert de secol, in stare de razboi cu poporul roman. Este timpul ca si poporul roman sa declare razboi pesedeului!