Intr-un stat de drept exista trei puteri – cel putin, asta este „dogma”: puterea legislativa, puterea executiva si puterea judecatoreasca. Si este de o importanta fundamentala ca aceste puteri sa fie separate. Dar, ceva nu este corect. Ceva „nu suna bine”…

Hai sa ne imaginam, pentru un moment, ca cele trei puteri ale statului de drept, ar fi fost perfect definite si separate, inca din primul moment post-decembrist. Care ar fi trebuit sa fie rezultatul? Daca va grabiti sa spuneti: un stat de drept, o democratie, ei bine, va inselati. Rezultatul ar fi fost identic cu cel pe care-l vedem in prezent! Si asta, pentru ca, in lumea moderna, au aparut si s-au dezvoltat inca doua puteri: presa, care este, oricum, supranumita „a patra putere in stat”, si puterea economica – aici includem atat marea finanta, cat si propietarii de afaceri mari.

Daca privim lucrurile din perspectiva asta, afirmatia de mai sus capata sens. Inca din timpul evenimentelor din Decembrie ’89, Iliescu si grupul lui de comunisti, au dispus, pe langa un sprijin extern rusesc – afirmatie inca nedovedita, dar suficient de credibila pentru a fi luata in seama – de doua puteri fundamentale: presa si puterea economica.

Prin intermediul televiziunii de stat, noua putere de la Bucuresti, a reusit sa manipuleze, ani de zile, opinia publica, fie prin dezinformare – cum a fost cazul fenomenului Piata Universitatii, unde protestatarii anti-comunisti erau prezentati drept drogati, elemente fasciste, etc. – fie prin omisiune.

Pe fondul controlului (aproape absolut) al difuzarii informatiei in societate, guvernantii, impreuna cu elemente ale Securitatii, preponderent din sfera Comertului Exterior, au capatat o pondere decisiva in viata economica, ajungand sa domine marile afaceri si sectorul bancar. Ca urmare, in clipa in care legislatia a permis infiintarea de posturi „independente” de televiziune (fac abstractie de presa scrisa, care nu are, nici pe departe, impactul televiziunii) cei care au infiintat televiziuni, au fost tot cei aflati la putere.

Dispunand de aceste doua puteri suplimentare, chiar daca ar fi existat o separare a celorlalte trei – hai sa incetam cu imaginatia: nu, nu a existat o asemenea separatie – deci, chiar daca separatia ar fi existat, ea ar fi fost anulata, prin manipularea opiniei publice si prin forta bruta a banilor.

Daca vrem sa avem o tara moderna, o Romanie renascuta, trebuie sa acceptam si sa promovam urmatorul principiu:

Intr-un stat de drept modern exista cinci puteri:

1. Puterea legislativa, care trebuie sa reprezinte, in mod exclusiv, poporul. Nici un membru al celorlalte puteri nu trebuie sa aiba acces in corpurile legiuitoare.

2. Puterea executiva, care trebuie sa fie formata pe baze profesionale, membrii acesteia fiind, in modul cel mai propriu, angajati ai statului, cu rol strict de administrare.

3. Puterea judecatoreasca, care trebuie sa includa si procurorii, si care trebuie sa fie complet separata de orice alta putere. Mai mult decat orice, Justitia trebuie sa fie independenta.

4. Presa – incluzand orice fel de mediu de informare – care trebuie ferita de influente venite din partea altor puteri. In cadrul presei, libertatea opiniei, libertatea exprimarii, trebuiesc garantate si protejate prin lege. Trebuie interzise concentrarile de mijloace de informare, aflate sub controlul altor puteri, in special sub controlul puterii economice.

5. Puterea economica, formata din patronat si actionariat, trebuie sa fie motorul bunastarii, trebuie protejata si ajutata sa-si atinga scopurile specifice, dar trebuie sa nu fie implicata in exercitarea nici uneia din celelalte puteri. Orice incercare a membrilor puterii economice, de imixtiune in celelalte puteri, trebuie sa fie pedepsita de lege.

Fundamentand un stat pe cinci puteri recunoscute, nu pe trei, derapajele totalitare pot fi evitate, mai ales daca se definesc si mecanisme de mediere si balansare intre puterile statului.