Tot felul de articole, starnite de punerea sub acuzare a lui Iliescu: filme cu mineri, Paturca, Piata Universitatii, amintiri, injuraturi, blesteme… Cateva mi-au atras atentia: cele legate de Marian Munteanu. Eroul Golaniadei. Tradatorul care s-a raliat la partidul lui Magureanu. Victima minerilor. In fine, fiecare, dupa cum vede personajul asta. Am si eu un punct de vedere: NU a fost un erou, NU a fost un tradator. A fost doar UNA din victimele minerilor. Si mai ales, a fost un las! Asta este punctul meu de vedere. Si NU este bazat pe ce am citit, sau pe punctele de vedere ale altora. Este vorba de o experienta personala.

Tudorel Urian, spunea ca nu poate sa uite apropierea lui Marian Munteanu de Magureanu. Am comentat, spunand ca eu nu pot sa uit altceva: a fost un fel de… hai sa-i zicem, „consfatuire”, intre Liga Studentilor, cativa reprezentanti ai celor veniti din tara, ca sa sustina manifestatia, si – nu sunt foarte sigur! – un tip din conducerea Universitatii. Ma rog, mai erau si alte persoane, Dumnezeu stie cine erau, nu-mi aduc aminte decat de un tip, tot de la Liga Studentilor, Mugur, oricum, Golaniada a fost o chestie foarte eterogena, si nu au relevanta, cel putin pentru ce vreau sa povestesc. S-a pus problema: mai are rost sa continuam? Duminica Orbului ne naucise, nu ne venea sa credem… Marian Munteanu, era cel mai inversunat adversar al continuarii… Tipul de la Universitate, repeta ca nu-i nici o problema, celebrul balcon va fi deschis, un tip, care era in greva foamei, insista sa-i explice si lui cineva, de ce dracu ar trebui sa ne oprim, si atunci, Marian Munteanu, usor iritat, a decretat – citez din memorie, sunt multi ani, s-ar putea sa redau doar spiritul la ce a zis: „Gata, s-a terminat, eu retrag Liga (Studentilor)… Asta este regula democratiei, FSN a castigat!”. Atunci, eu i-am raspuns ca este o tampenie, iar el este un tampit, daca-si inchipuie ca impotriva lui Iliescu si a FSN trebuie sa pozam in cavaler pe cal alb, care respecta regulile cavaleresti, ar trebui sa profitam de numarul nostru, si sa terminam ce s-a inceput in Decembrie. Ei bine, reactia lui a fost jalnica, a intrebat cine dracu sunt eu – nu pe mine, ci asa, retoric – si mi-a zis sa ies dracului de acolo. A doua zi, Liga Studentilor a anuntat ca nu mai participa la Golaniada, pe urma, incet, numarul de participanti s-a imputinat, si au venit minerii. Am sa ma intreb, toata viata, ce s-ar fi intamplat daca, in loc sa sustina oprirea manifestatiei, pe motive de „corectitudine democratica”, ar fi marsat pe ideia unui constantean anonim, care statea de saptamani in sir intr-un cort, sperand sa vada comunistii lui Iliescu la pamant. Si nu pot sa-l iert pentru lasitate. Pentru ca, asta a fost: un las!

Acum, se pare ca s-a hotarat sa-si faca aparitia, sa profite de valul de simpatie, creat de „redescoperirea” mineriadelor. Nu cred ca este un lucru benefic. Sigur este schimbat. Nici nu ar avea cum sa nu fie. S-a „contaminat”, a tacut, a plecat capul. Nu mai este cel din balconul Universitatii. Oamenii se schimba, unii radical. Am avut ocazia sa-i cunosc pe Mazare, Preda, Strutinski, pe vremea cand nu erau decat niste pusti, abia iesiti din Institutul de Marina. Conduceau cel mai dur ziar anti-comunist din Constanta, „Contrast”, care „nu uita, nu tace, si nu iarta”. Erau tipi super ok, dar au trecut anii, au uitat, au tacut, au iertat, s-au facut „frate cu dracul”, s-au schimbat: au devenit niste nenorociti. S-ar putea sa fie si cazul lui Munteanu. Poate ma insel. Dar stiu, sigur, un lucru: a fost un las!