Am creat un grup Facebook – Revolutia Romana (2.0) – pentru a servi ca punct de informare si coordonare pentru cei care incearcam sa transformam Romania intr-o tara normala. Am sa incerc sa postez cateva lucruri utile (sper) in lupta noastra. Am sa incerc, atat cat pot de la distanta, sa fiu alaturi de voi, cei care sunteti in tara, in strada. Sunt multi ca mine, departe de tara, si sper sa se alature si ei, acestui grup. Fiecare, in tara sau afara, putem sa facem ceva.
Am sa va spun cateva cuvinte despre mine, nu de alta, dar cand cineva o sa se intrebe „Cine dracu este asta?”, raspunsul sa fie la indemana 🙂 .
M-am nascut si am crescut in Romania comunista, in Romania lui Ceausescu. O Romanie cenusie, in care viitorul parea batut in cuie: sa devenim sclavii sistemului comunist, muncitori la ridicarea socialismului. Am tremurat de emotie, langa un aparat de radio „Gloria”, ascultand primele stiri, la Europa Libera, despre revolta de la Timisoara. Imi aduc aminte, ca acum, o banda sonora, in care vuietul unei multimi era acoperit de zgomotul unor arme automate de calibru mare, si de zgomot de elicoptere. Mai tarziu, am ajuns in fata Casei Albe din Constanta, strigand „Jos comunismul!”, si am tremurat de frica unor „teroristi”, despre care toata lumea vorbea, dar nimeni nu i-a vazut. Mult mai tarziu, mi-am dat seama cat de manipulati am fost, de catre „papusarul” Iliescu Ion…
In 1990, am fost in Piata Universitatii. Am stat in cortul constantenilor, in fata Teatrului National, si am trait clipe sublime, cu speranta ca regimul neo-comunsit, instaurat de tovarasul Iliescu Ion, o sa cada. Nu a cazut… In schimb, ne-a cazut in cap, ca un baros, Duminica Orbului, in care Iliescu si ai lui, au avut cam 80% din voturi. Pe urma, au venit minerii, si Golaniada a devenit doar o amintire. Peste tara, s-a asternut linistea. In linistea promisa de Iliescu (vedeti, de asta este considerat raul absolut, tot inceputul nenorocirii noastre, este legat de el!) s-a cuibarit cea mai nociva clasa politica, din toata istoria Romaniei: Oligarhia Rosie. Formata din fosti comunisti si securisti, precum Iliescu, la care s-au adaugat, pe parcurs, copii si nepotii lor (vezi Oana Niculescu-Mizil, Mircea Geoana, Bogdan Olteanu, etc.) ei au sugrumat Romania, au spoliat-o si au transformat-o in cea mai corupta tara din Uniunea Europeana.
Din Romania asta, „linistita” de Iliescu si pesedeul lui (ma rog, aici puteti sa adaugati, dupa voia inimii, PNL, UDMR, etc.) am emigrat in 2009, dupa aproape doua decenii in care am muncit, am crescut o afacere onesta, si am sperat ca democratia isi va face efectul. Am ajuns in Anglia, si am vazut ca tot ce visam in Romania, pe la altii era realitate. Acum am o afacere, sunt stabilit aici, dar inima mi-a ramas langa Romania. Nu este vorba de patriotisme ieftine, care slavesc peisajele Romaniei, trecutul ei glorios, sau alte chestii de genul asta. Pentru mine, lucrurile astea, cand sunt spuse cu glas tare, par gaunoase. Nu, pentru mine, patriotismul inseamna sentimentul ala pe care-l incerc, atunci cand aud ceva despre Romania: o furie surda, plina de frustrare, cand un parlamentar este „scutit” de puscarie, sau cand un prim-ministru ranjeste din spatele unui plagiat dovedit. Este sentimentul de furie si de ura, pe care l-am incercat cand am auzit de tragedia din club. Si mai este sentimentul de bucurie beata, pe care-l incerc, de doua zile incoace. Desi sunt aici, parca sunt acolo, alaturi de voi.
