M-a intrebat cineva – si asta este o intrebare pe care multi o au – ce facem „dupa”? Care sunt solutiile, cum procedam? As spune „pas cu pas”, da’ ar suna prost, nu-i asa? Societatea civila nu are lideri de calibru. Sunt unii jurnalisti, alte persoane publice, care ar putea deveni lideri. Acum, ei nu exista. Inca. Cat priveste solutia „de dupa”, ea trebuie sa vina de la cei care vor iesi in fata. Strada trebuie sa „mature” actualul sistem, pentru a le face loc celor care vor veni. Exista frica de „vid de putere” – am folosit expresia asta, atat de draga nenorocitului de Iliescu, pentru ca este o greseala sa ne fie frica de asa ceva.
Ministerele sunt capabile sa functioneze, o perioada limitata de timp, si fara ministri. Chiar si fara esalonul 2. In special Armata, prin Marele Stat Major, si Internele, sunt perfect functionale, fara ministrii si trepadusii lor.
Absenta Parlamentului, nici macar nu trebuie luata in discutie. In cazul actualilor parlamentari, ar fi chiar benefica! Oricum, Parlamentul are vacante, perioade in care nu se legifereaza.
In teritoriu, lucrurile stau la fel – seful de post dintr-o comuna, isi face datoria, cu sau fara ministru de interne pe functie.
Asa incat, daca strada matura sistemul, exista timp pentru organizare. Riscuri exista, dar nu poti face un lucru mare, fara riscuri. Oricum, exista un oarecare consens, referitor la un guvern de tehnocrati – nu referitor la cine sa fie in guvern – si asta e o chestie esentiala.
Nu avem de ce sa ne fie frica de „vidul de putere”! Societatea este capabila sa umple vidul asta. Daca nu avem atata incredere in ea, putem „sa plecam acasa”. Dar nu cred ca este cazul.