O amica virtuala, Lili Craciun a pus o intrebare de bun-simt, legata de gafa ministrului sanatatii: „Vă spun ce le zic rezidenţilor mei: că nu este o problemă să greşească în operaţie, important este să poată recunoaşte greşeala şi să o corecteze”. O doamna, medic – cel putin, asa inteleg din profilul ei – a raspuns, iritata, „sa nu ne bagam, daca nu ne pricem”, si „sa ne ducem la biserica, daca nu ne convine”.
Asta mi-a adus in minte o chestie la care ma gandesc de ceva vreme: o parte a strambaciunii lumii in care traim, este data de absenta responsabilitatii. Guvernul a facut, Parlamentul a votat, asta este politica companiei, etc. Din sectorul public, si pana in cel privat, lipsa de responsabilitate individuala este o plaga, si va rog, citind raspunsul dat doamnei amintite mai sus, sa-mi spuneti daca o Lege a responsabilitatii nu ar fi necesara:
Doamna Popescu, nu trebuie sa ne ducem la biserica, trebuie sa avem o lege care sa impuna o raspundere a oricarui act profesional al medicilor, avocatilor, politicienilor, etc.
Nu este normal – nu ma refer doar la Romania – sa existe adevarate caste, care sa trateze „prostimea” cu superioritate atot-stiitoare. Nu pot sa zic nimic, referitor la cat de probabil este sa apara o astfel de lege, la noi, ori aiurea, intr-un alt colt al lumii. Dar pot sa zic asta: oamenii incep sa constientizeze ca nu este normal sa se faca o greseala medicala, iar cel care o face, sa nu intre sub incidenta Codului Penal – nu ma refer la malpraxis – dupa cum nu este normal ca un arhitect sa proiecteze gresit o casuta de vacanta, care prin prabusire sa schilodeasca sau sa omoare un om, si sa nu ajunga sa fie condamnat.
La fel stau lucrurile si cu politicienii, de exemplu: cum poti sa promiti ceva, public, in campania electorala, si sa nu faci lucrul ala, ori sa faci altceva, si sa nu ajungi in fata instantei, pentru o infractiune asemanatoare cu inselatoria, dar inmiit mai grava? Cum sa schimbi un sistem de invatamant, fara studii de fezabilitate aprofundate, fara clase pilot, in care parintii sa-si inscrie copii in mod voluntar, si sa zici, dupa niste ani – sau sa se constate – ca a fost o greseala, si sa nu ajungi sub incidenta Codului Penal, pentru ca ai afectat destinul unei generatii?
Asa ca, nu, nu trebuie sa mergem la biserica, trebuie doar sa trimitem in Parlament reprezentatii potriviti.
Later update: daca faceti parte dintr-o categorie susceptibila sa fie vizata de o asemenea lege, si va simtiti iritati, inseamna ca avem nevoie de legea asta… 🙂