NOTA: stiu ca textul acesta este excesiv de lung, raportat la normele nescrise ale Internetului, dar am sa va rog sa aveti rabdarea sa-l cititi!

Acum cateva zile, am postat doua sondaje de opinie, in grupul Revolutia Romana (2.0), unul legat de infiintarea unei organizatii, care sa ne permita sa militam pentru o Romanie mai buna, si al doilea, care avea trei optiuni, care nu se excludeau reciproc. Daca la primul dintre aceste sondaje, DA-ul a fost unanim, la cel de al doilea, care intreba ce fel de organizatie ar trebui sa infiintam, parerile au fost impartite, si destui de multi au selectat mai mult decat o optiune:

1. Cea mai selectata, a fost cea care trimite la o organizatie de tip „watchdog”, caine de paza al societatii civile.
2. Urmatoarea, este o organizatie de tip think-tank, generatoare de idei, studii, etc.
3. Ultima, in ordinea numarului de selectari, este clasicul partid politic.

Tinand cont de aceste sondaje – ca o paranteza, ele nu sunt opere de arta , dar ne dau o idee despre ce vrem, ca grup – putem sa trecem la pasul urmator: ce principii va promova aceasta organizatie? Si plecand de la principii, cum definim scopul acestei organizatii? Daca reusim sa lamurim aceste doua chestiuni, atunci chiar putem sa facem primii pasi, cu adevarat concreti, pentru a infiinta o organizatie: definirea unui model de organizare, a nui scop general, urmati de infiintarea organizatiei, stabilirea unor etape strategice de atingere a acestui scop, care ar trebui sa fie tacticile folosite, si asa mai departe.

Ca sa definim setul de principii de baza, eu cred ca ar trebui sa facem o analiza, sumara, a situatie cu care ne confruntam, atat pe plan intern, cat si pe plan extern, pentru ca a gandi doar local, intr-o lume interconectata, eu cred, cu tarie, ca ar fi o greseala fundamentala. Evident, aceasta analiza nu poate fi foarte elaborata, foarte „stiintifica”. Dar, acolo unde ne lipsesc diverse cunostinte, de sociologie ori politologie, putem sa folosim cel mai grozav instrument posibil: raportarea la normele bunului-simt.

SITUATIA INTERNA

Aici, nu voi insista foarte mult. Ne confruntam cu o dictatura mascata, cu o concentrare extrema a puterii politice, in mana unui grup de oligarhi neo-comunisti/securisti, „emanati” din FSN, si care, pe parcursul anilor, fie prin metamorfozare (CPUN -> FSN -> PDSR -> PSD) fie prin infiltrare (cazul PNL si PNTCD) fie prin generare de sateliti ai puterii (UDMR, PRM, etc.) au reusit sa monopolizeze, apropae in intregime, viata politica si economica, in ultima categorie fiind inclusa si presa, radiourile, televiziunile. Gasiti (cateva) argumente urmarind urmatorul link, dar hai sa fim seriosi, chiar trebuie sa mai demonstram situatia asta?

– http://romania-renascuta.org/2015/06/20/este-romania-o-dictatura/

SITUATIA EXTERNA

Ei bine, aici lucrurile sunt mai complicate, cel putin aparent. Spun aparent, pentru ca nu cred ca avem nevoie de o analiza exhaustiva. Ce ar trebui sa ne intereseze, sunt acele aspecte care, pe baza bunului-simt, le simtim ca au efecte adverse pentru Romania:

1. RELATIA CU UE – aceasta pare sa genereze cele mai multe probleme.

UE, in esenta, este una dintre cele mai mari realizari economice si politice ale istoriei umanitatii. Problema este ca, ce a inceput bine, si s-a dezvoltat natural (daca pot sa folosesc cuvantul asta, cand e vorba de o creatie a politicului) ca un acord economic extins, la care s-au adugat diverse elemente, legate de libera circulatie, crearea unui Parlament European, etc., a inceput sa fie denaturat de o birocratie autoritara, scapata de sub controlul demosului, care nu are nici un fel de legitimitate, si care trateaza tarile membre UE, pe principiul procustian: daca nu corespunde in normele decretate, mai taiem, sau lungim, dupa caz. Si asa, ajungem la culturi nationale „decapitate”, la economii sfasiate de efortul de a atinge niste parametri arbitrari, fara legatura cu lumea reala.

Aceasta birocratie nelegitima, care incearca sa se suprapuna peste parlamentele si guvernele nationale, reuseste sa dicteze o varietate de norme, celebrele Directive Europene, care, in esenta, conduc la uniformizarea popoarelor europene. Este ironic, dar asta se intampla in Europa care a ridicat la rang de politca fundamentala „multiculturalismul”, o alta doctrina distructiva, asupra careia am sa revin. Daca unele dintre aceste directive au prevederi de bun-simt, altele, in schimb, ataca valori fundamentale ale democratiei, ale suveranitatii statale, libertati fundamentale ale individului. Cum s-a ajuns la situatia asta? Simplu:

– Consiliul de Ministri al EU, se intruneste in sedinte care nu au nici un fel de forma de supraveghere externa;
– Comisia Europeana, atotputernica, nu are nici o legatura cu democratia, nu este un organism ales, si se formeaza pe principii de lobby, atat politic, cat si economic.
– Parlamentul European, desi este un organism ales, nu are parghiile necesare penntru a genera politici, este ca un caine fara dinti.

In acest context, devine de inteles atitudinea unor tari ca UK, sau Polonia, care refuza sa urmeze, orbeste, tot ce vine de la Brussels.

Partea cu adevarat ingrijoratoare – daca ce am spus mai sus nu este destul – este alta: sub „umbrela” UE, a acestor directive, a binelui comun, superior binelui individual (ca in stupul de albine, sau musuroiul de furnici, nu conteaza daca mor indivizi, colectivul sa supravietuiasca, nu-i asa?) ei bine, sub aceste „paravane”, s-a dezvoltat o intreaga cutuma politica, extrem de periculoasa: angrenarea tarilor, de catre partidele de guvernamant, in directii care, uneori, nu au nici cea mai mica legatura cu programele de guvernamant prezentate in alegeri, si pe baza carora, respectivele partide si-au castigat legitimitatea guvernarii. Nu ma refer la promisiuni neimplinite, cu toate ca, si acestea sunt problematice. Ma refer la introducerea, „pe sub mana”, in programele de guvernare, a unor chestiuni care, daca ar fi fost explicit prezentate in campaniile electorale, ar fi existat sanse serioase sa schimbe optiunile electoratului.

2. RELATIA CU SUA (SI CU NATO)

Aici, din fericire, pare sa existe o umbra de normalitate. Datorita faptului ca relatia cu principala super-putere mondiala este purtata prin prisma intereselor ei geo-strategice, aceasta relatie este relativ stabila, fara efecte negative asupra Romaniei, asemanatoare cu cele de mai sus.

3. RELATIA CU RUSIA

Si in cazul acesta, analiza este scurta: fara apartenenta la NATO, Putin stationa o un corp de armata de blindate, la Bucuresti, demult. Fara alte comentarii.

In eventualitatea ca ati avut rabdare sa ma urmariti pana aici 🙂 am sa trec la enuntarea unor principii de urmat, care decurg din analiza succinta de mai sus – dar nu numai, si care ar trebui sa ne ajute sa gasim calea spre o Romanie mai buna:

__________________________________

1. Principiul suveranitatii individului

Libertatea si binele individual, dreptul oricarei fiinte de a cauta fericirea si realizarea, nu trebuie sa fie, niciodata, subordonate unui bine superior, colectiv, arbitrar stabilit. Este evident ca, prin respectarea acestui principiu, binele colectiv se obtine prin insumarea binelui indivizilor din societate, si nici un alt fel de bine nu poate fi superior.

2. Principiul suveranitatii statului

Statul, privit ca un intreg, format din componentele sociale, culturale, economice si politice, trebuie sa fie suveran, independent de influente externe impuse, si trebuie sa-si manifeste suveranitatea, in orice imprejurare, indiferent de marimea lui, si de indicatorii care dau aceasta marime – economici, demografici, etc.

3. Principiul definirii puterilor in stat

Un stat modern, adaptat schimbarilor survenite in ultimele decenii, trebuie sa fie definit de cinci puteri fundamentale, separate, care sa dispuna de mecanisme de mediere si balansare intre puterile statului. Mai multe detalii, aici: http://romania-renascuta.org/2015/05/02/cele-cinci-puteri-ale-statului/

4. Principiul responsabilitatii individuale

Responsabilitatea oricaror actiuni, intr-un stat modern, trebuie sa fie individuala, indiferent pe ce nivel al societatii s-ar afla cel care a generat actiunea, sau de nivelul la care a actionat – personal, economic, politic, etc.

Atat succesele, cat si esecurile, trebuie sa fie asumate direct de catre cei care le-au generat; in felul acesta, indivizii nu vor mai putea sa se ascunda in spatele unor entitati impersonale, cum ar fi cele politice/administrative – Parlamentul, Guvernul, Presedintia, etc. – economice – cum este cazul, mai ales, al marilor societati comerciale, de multe ori transnationale – ori culturale.

5. Principiul guvernarii democratice

Guvernarea statului trebuie sa se faca exclusiv pe principii democratice, fie prin reprezentanti alesi, fie direct, in functie de vointa poporului, exprimata suveran si in cunostinta de cauza. Programele de guvernare, asa cum sunt ele definite in timpul campaniilor electorale, trebuie sa fie clare, concrete, si sa fie considerate contracte, in adevaratul sens juridic al cuvantului, intre politicieni si alegatori.

6. Principiul raspunderii politicienilor

Constitutia si codurile de legi trebuie sa cuprinda mecanisme de tragere la raspundere a politicienilor care, fie nu-si duc la indeplinire, cu rea-vointa, obiectivele de guvernare, fie care, fara a avea un mandat clar din partea electoratului, introduc obiective noi, ne-derivate din obiectivele asumate in fata alegatorilor.

7. Principiul loialitatii fata de tara

Orice cetatean are datoria sa fie loial tarii si intereselor nationale. Orice actiune, care submineaza interesele nationale, fie ele politice, economice, sociale sau culturale, si care pun in pericol statul si cetatenii sai, trebuie sa fie considerate acte de inalta tradare, indiferent daca aceste actiuni au avut scopul de a favoriza entitati externe statului, entitati interne, ori au fost intreprinse in scopuri personale.

Un aspect important al loialitatii fata de tara, este ca ai dreptul si obligatia, ca cetatean, de a te impotrivi oricaror incercari de instaurare a unei dictaturi, fatise sau mascate, si oricaror sisteme de asemenea natura, daca au reusit sa se instaureze.

Interesele nationale nu pot sa fie in contradictie cu principiile exprimate aici.

8. Principiul lustratiei

Oricarui cetatean, care a facut parte dintr-o structura dictatoriala, sistem de represiune politica, precum si rudelor apropiate ale acestuia, trebuie sa-i fie interzisa desfasurarea de activitati politice, culturale, ori economice. Acelasi principiu trebuie sa fie aplicat si vinovatilor de fapte de coruptie la nivel inalt, ori s-au facut vinovati de tradarea intereselor nationale. Aplicarea acestui principiu nu inlocuieste pedepsele penale, recuperarea prejudiciilor, ci doar le completeaza.

9. Principiul identitatii nationale

Pastrarea identitatii nationale, a valorilor care definesc aceasta identitate, trebuie sa fie o prioritate a statului.

10. Principiul informarii libere

Dreptul la o libera circulatie a informatie trebuie sa fie inalienabil, dar punerea in circulatie a unor informatii false, denaturate, ori manipulate, cu scopuri ostile tarii, care sunt in contradictie cu interesele nationale, trebuie pedepsita de lege.

__________________________________

Sper sa fie evident ca aceste principii, sunt enuntate de o persoana ca si voi, care nu este specialista in drept, dar sper ca am reusit sa formez o baza pentru continuarea unor discutii, care sa finiseze acest set de principii.

Aceste discutii le vom purta pe un grup dedicat, care a fost folosit in perioada redactarii Declaratiei Strazii, si pe care puteti sa-l accesati aici – din motive de pastrare a unei orecare discretii, este un grup inchis, dar orice membru al grupurilor Revolutia Romana (2.0) si Diaspora anti-comunista se pot alatura, fie doar pentru a urmari discutiile, fie pentru a participa la ele:

https://www.facebook.com/groups/722601761205388/