Veniturile la bugetul de stat, in 2015, au fost de 107.613.000.000 lei. Adica, 107 de miliarde de lei. Sau, daca vreti, de circa 25.000.000.000 euroi… Adica, 25 de miliarde de euro. De ce am insirat cifrele astea? Simplu: ca sa vedem cat de nesemnificative sunt alte cifre. De exemplu:

• Pensiile speciale ale parlamentarilor: 600 de parlamentari x 3100 lei x 12 luni = 26.000.000 lei
• Bugetul Presedintiei – in 2016: 56.000.000 lei

Problema majora nu o reprezinta aceste cifre. Ele, raportate la valoarea bugetului Romaniei, sunt minore. In principiu, nu se intampla nimic tragic prin cheltuirea acestor bani. Dar sunt scoase in fata, cu vehementa, si oamenii sunt iritati. Intrebarea este: de ce? Ei bine, aici intervine populismul, felul catastrofal in care aceste cifre sunt reliefate: prin comparatie cu pensia minima, cu salariul minim, si asa mai departe. Total anapoda! Aceste pensii speciale, sa zicem, sunt imorale nu (doar) pentru ca pensia minima in Romania este 300 de lei – sau cat Dumnezeu o fi ea. Ele sunt imorale pentru ca sunt o rasplata nemeritata, data unor indivizi care, prin intreaga lor activitate au distrus Romania, au distrus poporul roman, facandu-l sa se imprastie in cele patru zari.

In felul acesta, perceptia oamenilor este deturnata de la problemele reale ale tarii, si am ajuns sa traim intr-o continua perdea de fum, care ascunde hidosenia Sistemului:

• In loc sa vedem cum parlamentarii transforma ilegalitati in lege, si cum tin statul intr-un pumn de fier, suntem atenti la pensii speciale;
• In loc sa vedem strambaciunea sistemului de invatamant, suntem atenti la cateva din efectele lui: un Ponta, un Oprea, etc.;
• In loc sa vedem cat rau face politica de non-combat a Presedintelui Romaniei, suntem atenti la flipfloapele si genunchii consoartei, si la banii pe care se plimba susnumitii genunchi;
• In loc sa vedem ca un guvern, care a fost impus de sloganele „Parlament penal, mars la tribunal!”, si „Toate partidele, aceiasi mizerie!”, nu face nimic din asteptarile acelor zile de noiembrie, suntem atenti la mersul pietonal al Prim-ministrului Romaniei, ori la cum s-a dus el la „munca patriotica”, sa stranga gunoaie;
• In loc sa vedem cine sunt cei care aproba defrisarea catastrofala a tarii, suntem atenti la camioanele care cara busteni;
• In loc sa vedem cine este beneficiarul omorurilor savarsite de Hexi Pharma, suntem atenti la mortul-sinucis-sau-fugit;
• In loc sa vedem efectele actelor de coruptie, savarsite pe tot cuprinsul tarii, de politisti, judecatori, procurori, inspectori de mediu, fisc, etc. – putem sa punem toata functionarimea statului, fara frica de a gresi, acte de coruptie care au erodat, pana la disparitie, increderea in orice institutie a statului, instaurand faradelegea ca norma de viata, suntem atenti doar la marile cazuri de coruptie;
• In loc sa vedem ca suntem condusi de o singura entitate politica, formata din diverse „aripioare” ale aceluiasi conglomerat infractional – PSD, ALDE, UNPR, UDMR, etc. – crescute pe trunchiul „emanat” din cadavrul fostului partid unic, suntem atenti la lupte politice de fatada, duse de „adversari” politici care, de cele mai multe ori, au stranse legaturi intre ei.

In fine, lista este lunga, si poate fi extinsa si pe orizontala, ca sa cuprinda intreaga mocirla a Romaniei, si pe vertical, pe axa timpului, ca sa ajungem la Momentul Zero, acel Decembrie 1989, cand comunistii au preluat puterea de la… comunisti. Sunt un miriad de truisme, mai mari sau mai mici, care sunt fie ignorate de mass-media, fie sunt negate, cu agresivitate. Totul este ascuns in spatele unei „perdele de fum”, si pana nu vom fi in stare sa ignoram aceasta camuflarea a adevarurilor, nu vom reusi sa avem o tara normala.

Ilescu este un comunist inrait, la fel si Petre Roman, la fel toata haita de nomenclaturisti care, in Decembrie 1989 au simulat o revolutie, pentru a da o lovitura de stat. Asta a fost atunci, indiferent cat de multa cerneala s-a folosit pentru scrierea sintagmei „Revolutia din Decembrie 1989”. Revolutionarii existau, erau in strada, si multi au platit cu viata, inainte de 22 Decembrie. Dar, incepand cu 22 Decembrie, ei nu mai sunt decat victime ale complotistilor comunisti si securisti, care aveau nevoie de un pretext bun pentru lichidarea urgenta a dictatorului fugar, si ce poate fi mai bun, decat un carnagiu provocat de „fidelii cuplului dictatorial”???. Un proces adevarat ar fi devenit un proces al comunismului, si asta nu era in planurile tovarasilor… Asta este realitatea, indiferent cat s-ar ascunde Iliescu & co in spatele cuvintelor „Revolutia din Decembrie 1989”.

La fel stau lucrurile cu Mineriada din Iunie 1990: in cazul lui Iliescu, avem un flagrant, difuzat de Radio-Televiziunea Romana in direct: instigarea la omor, multumirile, totul este de notorietate publica. Sigur, nu a spus „Dragi mineri, va multumesc pentru spiritul civic, de care ati dat dovada prin omorarea si vatamarea grava a mii de cetateni”. Dar astea sunt doar nuante de vocabular, si nu poti sa ascunzi crima in spatele unor cuvinte.

Si uite asa, incepand de la acele doua momente, traim intr-o mare minciuna, dand atentie doar efectelor minore, si ignorand efectele reale, alea mari, si mai ales, cauzele. Chiar daca Ponta si o turma imensa de politruci pesedisti raman fara diplome, chiar daca vor suporta consecinte legale, asta nu va reseta sistemul de invatamant, si nici nu va preveni aparitia altor turme de plagiatori. Degeaba Dragnea – ori Corlatean, sau altii – este condamnat, pana cand efectele referendumului ignorat nu vor fi reducerea numarului de parlamentari la 300, si un Parlament unicameral, discutam doar de efecte minore – cauza este Constitutia Romaniei, Legea Electorala, ori astea, nu se indreapta prin condamnari penale. Este ca si cand ai vrea sa tratezi un cancer pulmonar avansat, doar prin renuntarea la fumat, in loc sa accepti varianta drastica, de extirpare a plamanului afectat: ajuta, dar nu vindeca.