Sa evaluezi un om politic, oricare ar fi el, doar prin prizma prezentei unor caracteristici care tin de normalitate, si care, in nici un caz, nu pot fi ridicate la rang de calitati iesite din comun – de exemplu: „nu este hot”, ori „a terminat o facultate” – cred ca este expresia perfecta a decaderii societatii, spre marginea analfabetismului politic, si al decaderii actualei clase politice. Chestie valabila, in egala masura, si pentru partide, unde evaluarile de mai sus, suna asa: „au cel mai mic procent de penali pe liste”, ori „nu au chiar asa de multi plagiatori”. Este echivalentul aprecierilor, asa de des intalnite si in viata de zi cu zi, se genul: „este un sot bun, nu-si bate nevasta, aduce bani in casa…”, care, atunci cand le aud, ma oripileaza, la fel ca amintitele evaluari ale politicienilor si partidelor.

Revenind la partide si politicieni – sau invers, politicieni si partide, mai degraba, pentru ca politicienii sunt cei care dau substanta partidelor – nu pot sa nu remarc aberatiile din politica romaneasca, aberatii alimentate si sustinute de un electorat capabil de un analfabetism politic atroce:

– lideri de partid, sustinuti orbeste, cu idolatrie natanga, in ciuda evidentei, care arata ca si-au tradat, de multa vreme, propriile principii, care-i facusera sa fie adulati;

– oameni politici fara principii politice(???) si fara viziuni politice agregate si realiste, sustinuti TOCMAI pentru ca nu au asa ceva;

– partide fara doctrina, dar cu programe de guvernare – cum se vor fi nascut acele programe de guvernare, in absenta unei doctrine politice, Dumnezeu stie! – care ajung in Parlament;

– partide de dreapta, la care care jumatate din programul de guvernare propus, este de stanga, si care sunt votate de oameni care se considera de dreapta, si care ignora marxismele din numitele programe de „dreapta”;

Trecand peste aceste anomalii, ajungem la cei care le intretin: cetatenii romani. Aici, deja, avem un talmes-balmes total: dintre cei interesati se politica – evident, ceilalti, complet neinteresati de viata politica, sau interesati doar de pomeni electorale, nu pot face subiectul discutiei – majoritatea abia daca stapanesc notiuni elementare. Astazi, am intalnit o doamna, care spune ca:

a) un anumit politician nu este hot;
b) pentru asta, l-ar alege, cu ochii inchisi.

Am avut o banuiala, asa ca i-am pus o intrebare-capcana: pentru ce functie? Si raspunsul a venit, naucitor: pentru functia de presedinte, sau cea de prim-ministru. Ce era sa-i mai spun, ca prim-ministrii Romaniei nu se aleg? Cred ca ar fi fost inutil…

Dar asta nu este decat un exemplu. Avem oameni care vor reformarea clasei politice, dar fara politicieni. Sau, vor partide care sa nu faca politica. Sau, cred ca daca un guvern de infractori si analfabeti, nascut dintr-un partid de infractori, isi da demisia, locul ramas vacant va fi ocupat de serafimi si ingeri salvatori, trimisi de Dumnezeu pe pamant, si nu tot de acelasi gen de scursuri, dejactate de partidul de guvernamant. Parca asist la zbaterea unui imens stol de lilieci, nimeriti intr-un camp de ultrasunete, care-i face sa nu mai aiba nici cel ma vag simt de orientare, si se izbesc, haotic, unii de alti, complet orbi, si handicapati.

Cred ca orbirea, mai mult decat orice, este principala cauza a intregii degringolade a cetatenilor interesati de politica – asta, in conjunctie cu analfabetismul politic. Pot sa inteleg, pana la un punct, ca cineva, care nu-i „venit de la coada vacii”, poate sa fie convins ca functia de prim-ministru este eligibila, ca el, intr-un moment oarecare, va alege prim-ministrul Romaniei. In fond, intre atatia idioti functionali, din alte domenii ale vietii, de ce nu am avea si idiotii functionali ai electoratului? Dar ce nu pot sa inteleg, este capacitatea de a privi fapte – subliniez, FAPTE – si de a le ignora, pentru ca nu se incadreaza in reprezentarea mentala a realitatii, faurita pe fragmente de realitate. De aici, se naste tot raul. De asta, ca natie, am ajuns unde am ajuns.

Mi-as dori sa vad o schimbare, in primul rand in randul celor care vor schimbare. Sa-i vad ca vor politicieni cu viziune politica, sa-i vad ca vor partide care sa fie agregate in jurul unor doctrine politice solide, capabile sa genereze un program de guvernare, pe baza acelor doctrine, si nu pe baza cererilor de pomeni electorale, venite exact de la cei care nu au nici o tangenta cu viata politica. Mi-as dori sa vad oameni politici care sa-si asume deschis si hotarat dorinta de schimbare, care sa aiba viziuni precise si fezabile, despre felul in care ar vrea sa conduca tara, printr-un asemenea proces de schimbare, si care sa nu-mi manance timpul, ca actualii politicieni,cu slogane si sofisme, menite sa ascunda forma gaunoasa a acestor politicieni.

Si mai ales, mi-as dori sa nu mai vad, propulsati pe post de posibili vectori ai schimbarii, politicieni ale caror singure „calitati” sunt cinstea, discutabila la unii, ori studiile, de o calitate indoielnica, in cazul altora – aceste lucruri sunt absolut implicite, nici macar nu ar trebui sa ajunga sa fie pomenite, ca altfel, inseamna ca acceptam, in principiu, si existenta politicienilor hoti si analfabeti. Mai mult decat atat, pe langa cele de mai sus, mi-as dori ca cei care sunt vazuti ca lideri, capabili sa conduca Romania, si sa o schimbe in ceva mai bun, sa nu mai fie nascuti din mocirla sistemului pe care ar trebui sa-l schimbe…

P.S. Va rog sa retineti, daca nu a devenit evident pana acum, ca toate lucrurile astea nu se adreseaza, in nici un fel, nici oligarhilor-infractori, care pozeaza in politicieni, si nici zmintitilor care formeaza electoratul lor. Acestia sunt tocmai cei care trebuie sa faca obiectul schimbarii.