Trebuie sa multumesc celor care au organizat marsul pro-viata, si tuturor celor care, indiferent de pozitia adoptata, au discutat, pe marginea acestui mars: m-au ajutat sa-mi pun gandurile in ordine, sa pun „cap-la-cap”, cum se spune, fragmente de ganduri, care la timpul respectiv, cand mi-au trecut prin cap, pareau sa fie de sine statatoare, dar nu sunt. Totul se invarte in jurul unui singur punct: acela in care civilizatia occidentala, catre care tindem, pe care o copiem, o implementam, la care ne aliniem – cum vreti sa spuneti, nu conteaza prea mult formularea – a fost mutilata, in cel mai profund mod, acolo unde incepe totul: familia si morala crestina.

Ala a fost punctul in care marxismul cultural a inceput sa castige teren, folosind exact aceste transformari, atat de iubite de generatia flower-power. In timp, aceste transformari au generat o gramada de tare, dintre care cea a avorturilor folosite pe post de metoda contraceptiva este doar una dintre cele mai hidoase. Dar, pe langa aceasta hidosenie, sunt multe altele: scaderea natalitatii, datorita devalorizarii vietii de familie, in favoarea vietii profesionale, cu toate efectele care decurg, transferarea educatiei, din sarcina familiei, in sarcina statutului, care poate astfel sa modeleze un „om nou”, dupa bunul plac, pe baza unor principii care nu au nici o legatura cu valorile morale dezvoltate de societate in milenii de evolutie, ca sa punctez doar doua dintre catastrofele sociale care afecteaza viata oamenilor.

Asta este singura directie pe care ar trebui sa luptam, indiferent din ce natie am face parte, sau in ce tara traim. Ca sa fie lucrurile si mai complicate, atunci cand restrang totul la Romania, noi nici macar nu mai avem memoria celor care au apucat sa traiasca intr-o societate normala, pentru ca ultima data cand am avut o societate normala, a fost in perioada interbelica. In timp ce in Occident, pana prin anii 60, asaltul marxismului cultural era insignifiant, la noi se „faurea omul nou”, sub privirea atenta a comisarilor bolsevici rusi, inca de la sfarsitul anilor 40. Dar tot in directia asta, a redescoperirii valorilor morale ale civilizatiei iudeo-crestine trebuie sa mergem. Adica, o simpla revolutie politica nu este suficienta, daca nu este dublata de o revolutie morala. Si asta, nu se face in strada.