Adeptii dreptei, adica cei care iubesc libertatea tuturor, atunci cand isi exprima opiniile, in marea lor majoritate, vorbesc despre lucruri care tin de politica/economie, si care, asa cum cred ei, bazandu-se pe rezultate evidente, ale aplicarii doctrinelor de dreapta, le-ar aduce lor, si majoritatii membrilor societatii, libertatea de a obtine bunastare (si prin ea, siguranta), prin forte proprii. Tot ce vor, este ca toata lumea sa aiba sanse reale de succes in viata. Vor legi nascute din morala crestina, care spune sa nu omori, sa nu furi, si asa mai departe – este suficient sa citesti cele zece porunci, din Vechiul Testament, si cele noua fericiri, din Noul Testament, si vezi ca ai in fata un cadru moral perfect, pe care se poate construi un sistem de legi drepte, care sa asigure bunul mers al societatii. Si mai vor ca nimeni sa nu fie mai presus de lege.

Adeptii stangii, adica cei care iubesc siguranta, chiar daca vine prin pierderea libertatii, atunci cand isi exprima opiniile, in marea lor majoritate, vorbesc despre lucruri care tin de politica/economie, dar, in mare masura, si despre lucruri care nu au ce sa caute in discutii publice, si care tin de spatiul intim al fiecarui individ. Ei nu vor doar sa sacrifice libertatea tuturor, pentru ca ei, adeptii stangii, sa obtina o sigurata iluzorie – rezultatele aplicarii ideologiilor de stanga, pe intervale relevante de timp, au fost, peste tot, catastrofale – dar vor sa schimbe si oamenii, spunandu-le cum sa gandeasca, ce sa manance, cum sa-si creasca copii, ce sa accepte si ce nu, cum sa-si traiasca credinta crestina (doar asta, ca in cazul musulmanilor, sa zicem, se da liber la orice, inclusiv la omorat crestini), si asa mai departe. In esenta, dincolo de aberatiile economice si politice ale stangii, adeptii ei vor sa inlocuiasca morala crestina, cu ideologia de stanga. Si asa se ajunge la stirbirea libertatii, la legi care discrimineaza pozitiv, punand categorii intregi de persoane deasupra legii, si in final, la distrugerea civilizatiei iudeo-crestine.

Pe scurt: a alege intre dreapta si stanga, este acelasi lucru cu a alege intre Bine si Rau. Ca de obicei, caile Raului sunt mai usoare, mai seducatoare, si par sa duca spre Paradisul Stangii, acolo unde nu este nici intristare, pentru ca nu ai voie, si nici suspin, tot pentru ca nu ai voie. Asta este realitatea: cea din Rusia, cea din Coreea de Nord, cea din Venezuela, unde se moare, la propriu, de foame, sau pentru idei contrare ideologiei de stanga. Sau cea din Suedia, ori Norvegia, unde statul are drept de proprietate asupra copiilor, si in care daca ai tupeul sa nu fii de acord cu ideologia statului de stanga, ajungi in puscarie.

P.S. Abia astept un iubitor al „modelului” suedez, sa ma contrazica… 🙂