De la aparitia lui, si pana in ziua de astazi, marxismul a generat varii ideologii politice – a nu se confunda cu doctrinele politice – care atunci cand au fost aplicate in practica, au generat sisteme totalitare, de la cele brutale, comuniste, pana la cele mai „domoale”, ale social-democratiei, sau ale liberal-progresismului, care nu incearca instaurarea prin forta bruta a unor revolutii, ci printr-o continua alterare a sistemelor de valori ale societatii, intinse pe decenii, pana cand intregul sistem de valori este inlocuit cu un nou sistem, bazat pe o ideologie marxista – nu-i spun „de valori”, pentru ca nu este nici o valoare in el.

De ce ar trebui interzisa ORICE forma de marxism? Nu ar fi asta o ingradire a libertatii de gandire si exprimare? Nu, nu ar fi o ingradire a libertatii de gandire si exprimare. Sau, daca vreti, nu ar fi nici o diferenta intre a interzice exprimarea ideilor naziste, sau fasciste, si interzicerea exprimarii oricarei forme de ideologie marxista. Sau, ca sa dau un alt exemplu, nimanui nu-i trece prin cap sa conteste interzicerea propagarii ideilor pedofile, asa ca nu vad de ce ar trebui sa ne intrebam „De ce?”, atunci cand vorbim de idei care, de la aparitia lor, si pana in ziua de astazi, acolo unde au fost puse in practica, au ucis peste 120.000.000 de oameni, PE TIMP DE PACE. Scapati de sub control, marxistii tind spre obtinerea puterii absolute, in care singurul adevar este cel „izvorat” din ideologia lor, si orice altceva devine crima. Si pentru impunerea acelui „adevar marxist”, vor ucide, daca este nevoie, pe oricine nu-l accepta. Nu conteaza daca este vorba de sute de mii, sau milioane, ei o vor face, pentru ca marxismul sa triumfe.

Metodele de control asupra populatiei, din momentul instaurarii unei puteri marxiste, difera, in functie de „nuanta” de marxism implicata. Exista convingerea sistemele marxiste comuniste ajung la esec economic, dar parerea mea este ca acel „esec” este o unealta de succes a opresiunii. Marxismul comunist a fost, de la bun inceput, conceput ca o arma intelectuala de distrugere in masa, care sa permita unei minoritari sa asupreasca, in cele mai cumplite moduri, majoritatea, iar „economia” marxista comunista, este proiectata in mod genial – geniu al raului, dar nu mai putin geniu – sa genereze o societate saraca, sub pretextul obtinerii egalitatii (de fapt, pentru majoritatea asuprita, egalitatea este atinsa, in saracie!), si prin aceasta saracire, sa se obtina controlul absolut: minoritatea (nomenclatura comunista) are in mana „painea si cutitul”, si depinde de ea, cum taie painea asta, si mai ales cum o imparte. Ca sa nu mai spun ca acelasi cutit, care taie painea, poate sa taie si beregata opozantilor.

In alte sisteme marxiste, cum sunt cele bazate pe social-democratie, economia capitalista este tolerata – dar sub un control cat mai strict posibil, prin exacerbarea puterii sindicale, si a numarului de legi economice restrictive – dar numai ca mijloc de obtinere a unor resurse, prin impozitari excesive, pentru crearea de state asistentiale, in care un numar din ce in ce mai mare de cetateni sa fie dependenti de „pomenile” date de stat. Aici intervine dilema celor care, in mod onest, cred ca marxismul poate sa aduca bunastare, dar care nu inteleg nimic din legile care guverneaza o economie LIBERA, si nu au cum sa perceapa imposibilitatea de a lua, mereu, taxe din ce in ce mai mari de la cei care produc, pentru a sustine pomenile statului asistential, fara sa asasinezi, in final, spiritul antrepenorial. Mai devreme, sau mai tarziu, singura solutie care mai ramane, din lipsa de antrepenori care sa fie dispusi sa-si riste capitalul, pentru a intretine asistatii sociali, este nationalizarea, din ce in ce mai extinsa, a economiei, asa cum se intampla in Suedia, de exemplu. Oricum, pe langa pierderea libertatii economice, in sistemele bazate pe ideologia social-democrata, apar si alte limitari ale libertatii, in primul rand atunci cand vine vorba de contestarea modelului economic: daca cineva argumenteaza impotriva, este catalogat ca fiind demn de oprobiul public, pentru ca se impotriveste atingerii bunastarii socialiste – adica a saraciei egal distribuite…

In sfarsit, in sistemele in care marxismul cultural este baza sistemului – un exemplu este sistemul instituit de Partidul Democrat din SUA, in timpul administratiilor Clinton si Obama – controlul societatii se obtine prin instituirea Corectitudinii Politice, care nu este decat o metoda subversiva, de inlocuire a sistemelor de valori traditionale, cu pseudo-valori, care sa previna asuprirea unor minoritati, de catre majoritate. La prima vedere, nu suna chiar asa de rau, in fond, nimeni nu ar trebui sa doreasca asuprirea cuiva, dar in realitate, Corectitudinea Politica nu este altceva decat o metoda de ASUPRIRE A MAJORITATII, IN NUMELE UNOR MINORITATI MANIPULATE, UNEORI INVENTATE, DE CATRE O MINORITATE POLITICA. Aceasta minoritate politica, care se intituleaza „liberal-progresista”, nu face altceva decat sa divida societatea, in numele tolerantei, si astfel, prin manipularea segmentelor antagonizate, sa obtina controlul.

In final, indiferent de nuanta marxismului, exponentii oricarui sistem marxist nu vor altceva decat un control absolut asupra populatiei, pentru ca asta conduce la atingerea scopului final real al marxismului: obtinerea puterii absolute, de catre nomenclatura marxista. Numai un naiv poate sa-si inchipuie ca teoriile marxiste – comunismul, social-democratia, marxismul cultural, sau orice combinatie dintre acestea – sunt valide, si numai proasta lor aplicare a condus la esecuri. Numai un rau-intentionat poate sa spuna ca victimele marxismului, de la cele ucise in Gulagul siberian, si pana la cele sterilizate fortat in „paradisul socialist” din Suedia, sunt rezultatul unor minti malefice, care, asa cum spunea tovarasul Iliescu Ion, „au intinat idealurile nobile” ale marxismului. Nu, aceste victime apar, inevitabil, oriunde este marxismul aplicat in practica, si daca in multe tari occidentale, nu putem vorbi de asemenea victime – inca – este pentru ca partidele cu ideologii marxiste nu au detinut puterea pentru suficienta vreme, pentru a putea ajunge sa se manifeste in toata „splendoarea” lor.

Implementarea marxismului, nu este o „idee buna”, care din nefericire esueaza, inevitabil. Este un triumf al raului totalitarist si genocidal, care lasa, in urma, dâre de sange, morti, natiuni si culturi distruse. Orice persoana sau societate, cu un minim instinct de conservare, ar trebui sa aiba datoria sa studieze, prin disecarea detaliata, fenomenul ideologiilor marxiste, pentru a ajunge sa inteleaga nocivitatea lor. Si in final, sa interzica aceste ideologii, de la nivel de individ, care refuza sa le accepte in preajma lui, pana la nivel de societate, care ar trebui sa le interzica, cu toata hotararea posibila.