Te scoli dimineata, si in clipa in care vrei sa-ti pui papucii in picioare, constati ca nu poti: o actualizare de securitate a talpii papucilor este disponibila, si pana cand nu faci actualizarea, papucii refuza sa se lase incaltati. Oftezi, le dai voie sa se actualizeze, intre timp tragi un halat de baie pe tine, si te duci la baie. Dusul astazi functioneaza fara probleme, ultima actualizare a mixerului s-a facut acum doua zile, cand un instalator a venit sa puna noua versiune, care controleaza temperatura apei cu precizie de miime de grad celsius, dar te uiti cu frica la aparatul de ras si periuta de dinti electrica – ultimele actualizari au fost facute demult, si azi chiar nu ai timp sa intarzii. In fine, termini cu ritualurile igienei de dimineata relativ repede – doar cisterna de la WC a anuntat aparitia unei noi versiuni a softului de temporizare a declansarii, care sa-ti permita sa te indepartezi in siguranta de vasul de WC, dar ai apelat la metoda lu’ mamaia, si ai umplut galeata de la mop cu apa, pe care ai turnat-o, ranjind fericit, in WC…

Intre timp, cu papucii de casa proaspat actualizati – riscul alunecarii a scazut cu 0,00012% – te indrepti spre bucatarie, simtind o nevoie acuta de cafea. Umpli expresorul cu tot ce trebuie, injuri cand te anunta ca suportul tehnic pentru modelul tau – adica, pentru el insusi! – o sa dispara peste doua luni, asa ca noile capsule de cafea nu au sa mai fie utiluzabile cu modelul tau, si deschizi usa frigiderului, cu gandul sa-ti faci niste oua ochiuri. Renunti, pentru ca nu ai chef sa speli ouale, si antivirusul tigaii sigur o sa inceapa sa urle, iei pachetul de sunca feliata, arunci cateva felii pe un coltuc de paine – nici de cutite nu ai chef sa te apropii, ca nu le-ai ascutit la nivel optim, si precis nu au sa accepte utilizarea, iei cafeaua, si dispari in dormitor, preferand sa ignori atentionarea facuta de softul canii de cafea, care sugereaza sa-ti bei cafeau in fata unei suprafete dedicate acestei activitati.

Te imbraci linistit – noroc ca mai ai niste haine mai vechi, care nu au incorporate cipuri de supraveghere, asa ca aici totul merge struna – si iesi din casa, gata sa iei viata in piept. Te urci in masina, dai sa pornesti motorul, dar constati ca nu este posibil: aprinderea este in mijlocul unei verificari de rutina a integritatii datelor istorice, privind utilizarea motorului. Resemnat, astepti – nu ai ce dracu sa faci, ai incercat sa faci o plangere, dar ai constatat ca nu ai cum, pe site-ul producatorului nu exista decat o sectiune de intrebari frecvente, iar vanzatorul te-a trimis la contractul de vanzare cumparare, versiunea online, cu termeni si conditii actualizate, pagina 2357, art. 954, alin. 806, unde se specifica, in clar, exonerarea vanzatorului de orice responsabilitati. In fine, masina este gata de drum, dai comanda de pornire, si constati, cu uimire, ca traseul ales de masina este aproape dublu, ca lungime, fata de cel obisnuit, pe care de ani de zile, te duce la munca. Tot resemnat, ridici din umeri, si te adancesti in ganduri, in timp ce masina isi vede de treaba, prin aglomeratia de dimineata. Te gandesti la vremurile alea cand asa pateai DOAR cand foloseai serviciile celor de la Google, sau telefoanele de la Samsung ori Apple, ori sitemele de operare de la Microsoft. Eheee, ce vremuri, dom’le, ce vremuri…