O alta hidosenie a gandirii politice autohtone: votul „pe liste”. Stiu, exista argumente multe, in favoarea acestui gen de vot, dar si daca ar fi de doua ori mai multe, si daca ar fi de doua ori mai solide – adevarul este ca majoritatea sunt tare subrede – si tot nu ar putea rezista impotriva unui singur contra-argument: votul pe liste este principalul generator de obedienta oarba fata de liderul partidului, si nu fata de alegatori. Liderul de partid, datorita acestui sistem, devine purtatorul painii si cutitului politic, „mana care te hraneste”, si daca vrei sa fii in politica, atunci doar un acces de nebunie te-ar putea face sa musti acea mana – fie ca este nebunia ta, sau este o nebunie a liderului, de care vrei sa te dezici.

Asa s-a format „masina de vot” parlamentara, in care stimabilii parlamentari voteaza, dar de multe ori habar nu au ce voteaza. Asa se face ca, de aproape trei decenii, avem parlamentari care nu au nici in clin, nici in maneca, nici cu circumscriptia in care candideaza, si nici cu ideea de cultura politica: la umbra marelui partid, imbecilismul politic se pierde, invaluit de acea umbra. Si mai ales, asa am ajuns sa avem parlamentari care, cu tupeu josnic, iau in deradere electoratul, in timp ca ridica in slavi si pârțul tras de lider. Este inevitabil sa se ajunga la o asemenea atitudine, in fond, pe ei, nu electoratul este cel care i-a facut parlamentari, ci partidul, si liderul lor. Si doar nu sunt nebuni sa muste mana care-i hraneste…