O categorie aparte de romani: dacofilii – sau cum Dumnezeu se numesc… Desprinsi din elucubratiile securisto-bahice ale cartilor lui Pavel Corut, vindicativi si obtuzi in fata oricarui argument, ei au un singur scop: sa redea romanilor, cu voie sa fara voie, un trecut discutabil glorios. Acolo unde istoricii au pareri opuse, se trece la atac: masonii, alte oculte mondiale, americanii si rusii, mana-n mana, s-au pus pe distrugerea istoriei noastre, incapabili fiind sa ne distruga direct. Acolo unde istoricii au indoieli, ei au certitudini. Discursul lor este de o incapatanare teribila, ignorand orice fel de izvor istoric. Asta a fost raspunsul meu, la una din multele postari zamolxiene:

Frumos zis! E ca si cand gainile ar incepe sa cotcodaceasca: sa spunem lumii intregi ca ne tragem din dinozauri! Nici macar nu are importanta daca are cultura de la Cucuteni legatura cu romanii de azi. Chestia este ca suntem de rasul lumii, nu pentru ce am fost, ci pentru tot ce suntem azi: un popor arhaic, lipsit de cultura – care este accesibila, dar refuzata – cu apucaturi de cleptomanie, lipsit de bun simt si cu tendinte politice masochiste.

Suntem poporul mioritic: daca unul are oi mai multe, caini mai barbati, sarim pe „mocofan” imediat, sa-i dam in cap, mama lui de imbogatit pe spinarea poporului… Suntem poporul vasluienilor violatori si al aparatorilor lor, al agramatilor din guvern si de la diverse duminici in familia nostra extinsa, plina de Salami, Minunati si Zavorance, al kilului de zahar si ulei, al tuicii la bufet, bauta cu naduf, in timp ce voluntari de aiurea, iti scot malul, adus de inundatii, din sufragerie… Suntem poporul din Duminica Orbului, suntem poporul din care fac parte minerii care au plantat flori in fata Teatrului National, suntem poporul care a aplaudat minerii rasaditori de flori, nu pentru florile plantate, ci pentru „smulgerea” buruienilor studentesti… Suntem poporul care ofteaza de dorul comunismului, injura democratia si capitalismul, dar plange ca nu are bunastarea vestica…

Eu, daca as fi unul dintre „stramosii” aia de la Cucuteni, mi-as lua ceramica, si as emigra!