De multe ori am spus – si am argumentat, de parca ar mai fi nevoie! – ca marxismul, si tot ce a derivat din el, de la comunism la neo-marxism, sunt doctrine criminale, care atunci cand sunt puse in practica, distrug societatea, omoara, inrobesc. Aceste doctrine ar trebui sa fie puse la locul lor, care este in randul manifestarilor psiho-patologice. Si am mai spus ca, asa cum nici unui Senat, de la nici o universitate din lumea asta, nu-i trece prin cap sa infiinteze o catedra de nazism, iar un profesor universitar, daca se apuca sa transmita studentilor idei naziste, zboara de nu se vede (asta, daca nu intra si sub incidenta codului penal), tot asa, marxismul, ca disciplina de studiu – cu tot cu promotorii lui – ar trebui (macar) sa fie izgonit din universitati.

Prezenta, in universitati, si nu numai, a unor profesori cu asemenea convingeri, nu face altceva decat sa spele creierul tinerilor studenti, sa-i aduca la stadiul dorit de marxisti: acela de „om nou”, care sa fie o rotita obedienta, in angrenajul „noii ordini”. Uitati peste ce postare am dat, apartinand unei doamne profesoare – Ana Rodica Staiculescu:

„Lumea veche si nedreapta de care am inceput sa ne despartim a avut ca principii separatismul, sclavagismul si dragostea de putere. Predicatele noii ordini sunt integraliste, coordonate de Principiul Unitatii in Diversitate!”

Suna aproape frumos, daca lasam la o parte ineptia aia, legata de sclavagism, si care face trimitere, probabil, la „sclavagismul” gasit in societatile democratice, capitaliste – recunosc, aici m-am lansat intr-o presupunere bazata pe context.

Problema mea, cand aud de asemenea idei frumoase, este ca ele sunt exact cele ale neo-marxismului, ori marxismului cultural, cum a mai fost numit. Nu am sa incep sa vorbesc despre Scoala de la Frankfurt, sau despre cum s-a raspandit teoria asta, din campusurile Universitatii Columbia, in restul Americii, sau din Germania, in restul Europei. Cert este ca s-a raspandit, si fostii hipioti ai anilor 60, acum ajunsi la conducerea lumii civilizate, au pus-o in practica. Si de aici, corectitudinea politica, terorismul cultural, si tot ce mai macina lumea libera. Din fericire, se pare ca, in mod contrar la cele spuse de doamna citata mai sus, lumea refuza o asemenea pseudo-utopie (nu de alta, dar s-a prins ca este, de fapt, o distopie), si se aseaza pe un fagas al normalitatii, al scarilor de valori normale. Primul lider cu asemenea conceptii neo-marxiste, care a fost aruncat la cosul de gunoi al Istoriei, este Hillary Clinton. Si nu va fi ultimul…

P.S. Nu m-am putut abtine, si am cautat un link, pentru cei care vor sa stie mai mult despre neo-marxism…

Nașterea marxismului cultural. Cum a reușit „Școala de la Frankfurt” să transforme America