Daca fac un pas in spate, si ma uit la campania asta electorala, pot sa vad toata mizeria in care a ajuns Romania, toata micimea politicienilor, si aproape ca-mi vine sa-mi reneg si neamul, si tara, si sa ma pierd in lume, spunand ca sunt zanzibarez, nu roman. Chit ca sunt alb, mereu va exista scuza ca nu-i treaba nimanui cu cine s-a culcat mama – oricum, este mai putin penibil, decat alternativa onesta…

Cum, domnule, la 27 de ani dupa ce strazile Bucurestiului vuiau de comunistoidul slogan iliescian „Nu ne vindem tara!”, partidele vor sa castige – si se pare ca nu gresesc – folosind ca slogan „Nu ne vindem tara!”??? La 27 de ani dupa ce si mai comunistoidul iliescian „N-ati mancat salam cu soia!” umplea tara, vezi spus, cu ranjet strepezit, catre cei care au trait si muncit in Occident ani de zile, ca nu au dreptul sa se amestece in felul in care se face politica in tara, ca nu stiu ei ce si cum merg lucrurile in Romania – adica, tot un fel de „N-ati mancat salam cu soia!”???

Dar asta este doar varful aisbergului – un aisberg format din cea mai mocirloasa apa damboviteana. Gasim, in imputiciunea asta politica, partide care au listele de candidati pline de penali, incompatibili, ori traseisti politici abjecti – 70% la ALDE, 67% la PMP, ori „doar” 52% la PSD-ul condus de un puscarias aflat in plina pedeapsa penala, cu suspendare – gasim un partid (ANR) cu o doctrina si program neo-legionaro-nazisto-fundamentalisto-mesianic, in care bajbaie spre lumina toate tenebrele mintii umane, gasim un alt partid (USR) care, desi nu vrea sa-si asume o doctrina, pute a neo-marxism, a corectitudine politica, asa de tare, ca-ti vine sa spui, preventiv, pentru cazul in care ar castiga alegerile, ca nu esti sigur de sexualitatea ta, si convertirea la Islam este o optiune sanatoasa.

Daca ignor (nu prea pot…) cicatricile hade ale infractionalitatii, si ranile supurand de puroi fetid, leftist, care se vad pe fetele acestor partide, si ma incapatanez sa vad „sufletul” acestor partide, adica programele lor politice, iarasi nu gasesc decat mizerii. ANR vrea nationalizari masive, PNL propune o struto-camila de program, cu masuri liberale cosmetice, care vor sa modifice mizeriile lasate de 27 de ani de legislatie leftista pesedista, dar sa nu schimbe nimic, plus o gramada de masuri absolut leftiste, si tot asa. Nu ca mi-as face iluzii, in legatura cu dorinta partidelor de a pune in practica acestor programe – oricum, o mare parte, din masurile continute in aceste programe, sunt absolut neviabile, o simpla gargara electorala. Cat despre PSD, si satelitii lui, de genul ALDE, ori PRU, nici macar nu incerc sa arunc o privire, imi ajung cei 27 de ani, in care tara a fost distrusa, ca sa stiu de ce sunt in stare.

Bineinteles, nu am fi romani, daca nu am avea un personaj de tip „tatucul domnitor”, erou-salvator, facatorul de minuni polituce, despotul-intelept, la care rumânul sa se mearga cu jalba in protap – sau in selfie-stick, ca deh, suntem moderni, nu-i asa? Avem, cum sa nu avem: unul este Traian Basescu, presedintele-jucator, campionul luptei anti-coruptie, care a virat de la atacarea pesedistilor, la atacarea unui procuror, si Dacian Ciolos, premierul fantomatic, al unui guvern-perdea-de-fum. Acesta din urma, trebuie sa recunosc, este chiar deosebit: se baga, dar nu se amesteca, asta cand nu se amesteca, dar fara sa se bage, nu a realizat nimic notabil, intr-un an de guvernare, dar capitalizeaza simpatie, pentru ca a fost „baiat cuminte”: nu injura, nu este mitocan, vorbeste calm, despre nimic…

Si daca trec si de partea asta, a programelor politice, ce gasesc? O alta hidosenie: sistemul corupt, dezvoltat de PSD, timp de 27 de ani: judecatori, procurori, corupti, politisti corupti, functionari corupti, peste tot. O coruptie fundamentata pe un sistem legislativ creat anume pentru a favoriza coruptia, relatiile de clan mafiot, si controlul politic. Adica, partea ascunsa a partidului-stat, care are in varf oligarhia securisto-comunistoida. O oligarhie trans-partinica, care controleaza totul: economie, politica, presa, justitie, totul. O haita de infractori, capabila de orice. O increngatura mafiota, care este capabila sa supravietuiasca, intrand in hibernare, chiar si unei pierderi temporare a puterii. Sau, nici macar nu trebuie sa intre in hibernare, pentru ca deja a aparut a doua generatie de oligarhi, asa ca-si pot delega afacerile si infractionalitatea, spre tanara generatie, care pana la proba contrara, este „curata”.

Cam asta vad, de cateva zile, de cand febra lui „Iesiti cu totii la vot, si nu votati PSD, ALDE, PRU!” mi-a trecut, si am facut un pas in spate, ca sa pot sa am o privire mai de ansamblu, asupra Romaniei. O imagine caraghioasa, si tragica, in acelasi timp. Pe alocuri gretoasa, uneori hilara, asta este Romania care se pregateste de alegeri. Alegatorii??? Cauta, cu disperare, paiul de care sa se agate, pentru a supravietui ciocnirii cu aisbergul politicii romanesti. Ba chiar, se si mint, in masa, ca aisbergul asta nu exista, ca este doar o iluzie, un vis urat, din care se vor trezi, in dimineata zilei de 12, luna curenta. De trezit, se vor trezi, nimic de zis, dar am o veste proasta, pentru ei: aisbergul asta EXISTA, si va zdrobi totul in calea lui, si nu o sa dispara decat atunci cand, de undeva, dintre norii care incetoseaza mintea electoratului romanesc, va rasari soarele politicii autentice de dreapta.