Devine din ce in ce mai interesanta frenezia iscata in jurul lui Ciolos. Cel putin, in mediul online. Daca ar fi sa ma iau dupa nebunia asta, ar trebui sa cred ca s-a schimbat Constitutia Romaniei, si la alegerile legislative, in loc sa alegem membrii Parlamentului, a caror majoritate sa propuna un premier – ma rog, in mod formal, Presedintele propune asta, dar numai dupa consultarea majoritatii – si care premier, sa formeze un guvern, care sa fie validat de Parlament, de fapt alegem un premier, care dupa ce formeaza un guvern, isi alege Parlamentul. Toata lumea pare sa fi inebunit. Ce programe, ce liste, care suveranitate, aiurea, toate astea au cazut in uitare. Singurul criteriu valabil, pare sa fi ramas asta: spre care partid inclina Ciolos.

Oameni buni, in Constitutia Romaniei, fie ca ne place sau nu, la Articolul 2, se specifica, in mod clar:

ARTICOLUL 2

(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.

(2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.

Chiar nu vedeti nimic in neregula, atunci cand spuneti „sustin Ciolos”??? Adica, individul asta, chiar daca ar fi un geniu politic – si nu este, ca sa fie clar! – ajunge sa fie substituit Parlamentului? Ironia face ca numitul „geniu” al politicii romanesti (de fapt, birocrat, prin definitie), sa fi destituit un prefect, tocmai pentru ca nu a tinut cont de Constitutie. In schimb, se complace in situatia asta, complet neconstitutionala, in care, in plina campanie electorala, desi nu este membrul nici unui partid inscris in cursa electorala, desi Guvernul are rol de organizare a alegerilor, joaca rolul Regelui Soare, afisand un aer care tipa: statul sunt EU! Practic, pe langa partidele care sunt inscrise, in mod legal, in cursa electorala, cu semnaturi adunate, cu liste de candidati admise de BEC, ne-am trezit cu un jucator ilegal: guvernul Ciolos!

Daca lasam la o parte absurdul acestei situatii, hai sa recapitulam, pe scurt, ce afinitati are numitul actual-poate-viitor-premier-surogat-de-parlament:

1. Cu PSD, nu are nici un fel de afinitate, ba chiar este adversarul lor. Cel putin, asta este imaginea transmisa electoratului. Din pacate, pentru cei care o cred, este o aberatie:

– Guvernul Ciolos, cand a fost validat de Parlament – chestie care pare sa fie complet omisa – ei bine, a fost validat pentru ca PSD a fost de acord cu el. Putea PSD sa fie constrans sa valideze un guvern – orice guvern – care sa nu-i fie pe plac? Cu siguranta, nu. Pur si simplu, nu exista un cadru legal, care sa forteze Parlamentul sa valideze un guvern, al carui prim-ministru a fost desemnat de presedinte. Si totusi, PSD l-a acceptat. Sa spunem ca a facut asta sub presiunea strazii – sau a Strazii, daca vreti – este prea simplist. Si atunci, ramane un singur motiv: Ciolos nu era perceput, la vremea respectiva, de catre PSD, ca fiind un pericol pentru sistemul oligarhic pesedist.

– Sa afirmi ca, anul care a urmat investirii, guvernul Ciolos a facut pasi esentiali in demolarea sistemului pesedist, este lipsit de sens. Nu de alta, dar PSD, impreuna cu fantosele lui din Parlament, putea sa-l zboare pe Ciolos, cu tot cu guvernul lui, la cel mai mic semn de pericol pentru sistemul pesedist. Putea, dar pentru ca nu a facut asta, singura explicatie, valida, este ca Ciolos NU reprezinta o amenintare pentru PSD. Ba chiar, putem sa spunem ca Ciolos este un factor binefacator al sistemului pesedist, pentru ca altfel, dupa calmarea spiritelor, din strada, mentinerea lui nu mai avea sens.

2. Cu ALDE, la fel nu are nici un fel de afinitate, ba chiar este adversarul lor. Cel putin, asta este imaginea transmisa electoratului. Din pacate, ca si in cazul PSD, pentru cei care o cred, este o aberatie:

– pe langa cele spuse mai sus, la fel de valabile, pentru ca ALDE nu este decat o marioneta a pesedistilor, lumea uita ceva: Ciolos a fost secretar de stat, la Agricultura, in guvernarea Tariceanu, pentru ca, la un moment dat, sa devina chiar ministru. La Agricultura, si evident, asta a fost o alegere a lui Tariceanu. Sau, poate, nu a lui, dar clar, daca Tariceanu ar fi crezut ca Ciolos este incompatibil cu sistemul, nu ar fi semnat numirea lui. Si totusi, a facut-o…

3. Cu PNL, are afinitate, ba chiar este viitorul lor prim-ministru. Cel putin, asta este imaginea transmisa electoratului. Din pacate, pentru cei care o cred, este o aberatie:

– Ciolos nu a confirmat, in clar, niciodata, ca va accepta o numire, venita din partea PNL.

– Numirea lui Ciolos, de catre PNL, nu poate fi sigura, decat in cazul in care PNL obtine majoritatea locurilor in Parlament. Si cum asta pare absolut improbabil, mai degraba, desemnarea unui premier, dupa alegeri, va fi rezultatul unor negocieri cu alte partide. Si nu vad de ce un Traian Basescu ar accepta varianta asta, in cazul in care PMP va fi partidul de care va depinde formarea unei majoritati – ca tot suntem la capitolul asta, este clar ca Ciolos NU POATE avea afinitati cu PMP.

– La fel sta situatia si cu Nicusor Dan, in cazul in care USR va fi cel care va avea cheia formarii majoritatii Parlamentare, in buzunar.

4. Cu USR, are afinitate, ba chiar este viitorul lor prim-ministru. Cel putin, asta este imaginea transmisa electoratului. Din pacate, pentru cei care o cred, si asta este o aberatie:

– vezi punctul (3)

Ce altceva ar mai fi? Pai, cam astea sunt afinitatile lui Dacian Ciolos: relativ improbabile, ba chiar imposibile, cand vine vorba de PNL, USR, ori PMP. In schimb, daca vine vorba de PSD, cred ca afinitatile sunt mult mai profunde, sunt demonstrate de insasi existenta guvernului Ciolos, netulburata timp de un an de zile, si vor deveni si mai evidente, dupa alegeri. Dar, repet: NU ASTA ESTE PROBLEMA, ci interferarea unei entitati, numita Guvernul Ciolos, cu procesul electoral, de parca acest guvern ar fi un partid in sine, iar Dacian Ciolos, lider de partid.