Stiti cati candidati independenti sunt la alegerile acestea? Daca nu, va spun eu: 13. Nu va place numarul acesta, credeti ca aduce ghinion? Bine, atunci puteti fi linistiti: sunt 13 + 1. Unul care face toata diferenta, si ne arata, daca mai era nevoie, in cate feluri, poate un politician roman sa nu dea doi bani – la propriu! – pe alegeri si alegatori. Oricum am privi la el, acesst candidat independent este special:

1. Legea spune că daca vrei sa fii candidat independent, atunci trebuie să achiti, in prealabil, echivalentul a cinci salarii minime brute, în contul Autoritatii Electorale.

CANDIDATUL ASTA SPECIAL NU A ACHITAT NICI MACAR UN LEU

2. Independentii trebuie să stranga mii de semnaturi pentru a se înscrie în cursa electorala.

CANDIDATUL ASTA SPECIAL NU A STRANS NICI MACAR O SEMNATURA

3. Candidatii independenti nu au dreptul la sigla electorala.

CANDIDATUL ASTA SPECIAL FOLOSESTE SIGLELE ALTOR PARTIDE, FARA PROBLEME, BA CHIAR SI PROPRIUL PORTRET, CARE A AJUNS SA FIE GRAFFITI, PE PERETII BUCURESTIULUI

4. Independentii au voie la televizor, legal, doar 30 de secunde zilnic.

CANDIDATUL ASTA SPECIAL ARE VOIE LA TELEVIZOR „CAT VREA MUSCHIUL LUI” – DACA VREA, POATE SA CONVOACE SI O CONFERINTA DE PRESA, CARE SA TINA ORICAT, SI DACA ESTE TRANSMISA IN DIRECT, BEC NU SE SUPARA

Cum de a fost posibil sa devina candidat, in conditiile astea? Simplu, este exact cel care trebuia sa se ocupe de bunul mers al alegerilor, cel care le-a organizat, a aprobat bugetul alegerilor, cel care este Prim-ministrul Romaniei, Dacian Ciolos. El nu candideaza pentru un colegiu anume, ca ceilalti 13 nefericiti, care au trebuit sa suporte rigorile Legii Electorale, ca doar el „candideaza” pentru o tara intreaga. Si nici macar nu candideaza pentru Parlament, asta este prea putin pentru el: sta, ca o curva politica, de cea mai joasa speta, la intersectia alegerilor, asteptand sa vada daca va exista un partid care sa-i ofere postul de prim-ministru.

Pana atunci, isi face campanie electorala, pe banii platitorilor de taxe, pentru un post care nu face obiectul alegerilor, din pozitia privilegiata de arbitru-jucator. Si lumea nu numai ca nu spune nimic, dar chiar a intrat in jocul lui murdar: „Sustin Ciolos” este mai des intalnit, decat „Sustin… cutare-partid”. In fond, ce relevanta mai au partidele, ori Parlamentul? De 27 de ani, Executivul a aratat ca poate sa sa se pise pe separarea puterilor in stat, substituindu-se, prin infama avalansa de Ordonante de Urgenta, Legislativului, in orice imprejurare. Asa ca, este timpul sa facem urmatorul pas, si sa alegem un prim-ministru, care sa formeze Parlamentul. Daca o mai vrea sa se deranjeze cu asta…