Votam, cum sa nu votam… Chiar daca nu avem cu cine, chiar daca, in conditii normale, intr-o tara normala, unii dintre noi (ca mine) nici nu ne-am obosi sa pronuntam numele partidelor care sunt in cursa pentru fotoliile de parlamentar. Rezultatele… vor fi. Indiferent ce partid(e) va/vor forma majoritatea parlamentara, Romania nu se va vindeca, in urmatoarea legislatura, de post-comunism, de socialisme legislative, ori de talmes-balmesul functionarii amalgamate a puterilor din stat. Si nici de oligarhie, si nici de partidul-stat pesedist. Ba, chiar, este posibil sa se captuseasca si cu alte hibe: un pic de neo-marxism – ca fapt divers, poate revin pe larg in alta postare: dupa Brexit si Trump, in Anglia NU am mai vazut, chiar deloc, felicitari cu „Seasonal Greatings!”, ci doar cu (si despre) CRACIUN 🙂 – ori o felie mare de nationalism aberant.
De 70 de ani, in Romania s-au inradacinat toate tarele marxismului, de la cel comunismul bolsevic, al anilor 50 si 60, trecand prin comunismul-nationalist al lui Ceausescu, si terminand cu sistemul oligarhic-postcomunist, care a incercat (si reusit, cu pretul distrugerii tarii) sa combine comunismul cu economia de piata si democratia. Totul, de la legi si pana la cultura, in tara noastra este manjit de comunism. Sa va dau un exemplu – nu din legislatie, ca acolo, daca nu aveti ca reper o legislatie dintr-o tara liberala, este tare greu de argumentat, ci din felul in care anumite concepte sunt inradacinate in mintea natiei noastre:
Wikipedia, pagina in limba romana, REVOLUTIE, primul paragraf
Revoluția politică înseamnă schimbarea orânduirii sociale într-un timp relativ scurt, prin mijloace mai mult sau mai puțin violente și prin participarea păturilor largi ale populației. Datorită acestei condiții din urmă, revoluțiile pot avea loc numai în societățile în care masele au o conștiință socială mai dezvoltată. De aceea, în antichitate sau în evul mediu nu se vorbește de revoluții politice, ci de revolte sau răscoale. Revoluțiile politice apar în perioada de trecere de la feudalism la capitalism, sau direct de la feudalism la socialism (în cazul unor țări asiatice), sau de la capitalism la socialism (considerat din punct de vedere teoretic prima fază a comunismului).
Wikipedia, pagina in limba engleza, REVOLUTION, primul paragraf
Political and socioeconomic revolutions have been studied in many social sciences, particularly sociology, political sciences and history. Among the leading scholars in that area have been or are Crane Brinton, Charles Brockett, Farideh Farhi, John Foran, John Mason Hart, Samuel Huntington, Jack Goldstone, Jeff Goodwin, Ted Roberts Gurr, Fred Halliday, Chalmers Johnson, Tim McDaniel, Barrington Moore, Jeffery Paige, Vilfredo Pareto, Terence Ranger, Eugen Rosenstock-Huessy, Theda Skocpol, James Scott, Eric Selbin, Charles Tilly, Ellen Kay Trimberger, Carlos Vistas, John Walton, Timothy Wickham-Crowley and Eric Wolf.[16]
Si daca nu intelegi o boaba de engleza, diferenta este majora. In timp ce pe pagina in limba romana, citesti un text care pare copiat din manualele de Invatamant Politic, din perioada comunismului ceausist, pe pagina in engleza, conceptul este prezentat din diverse unghiuri, fara nici un fel de definitii marxiste.
Ca sa revin la subiect, nici unul dintre partidele, ori oamenii politici actuali, nu este capabil sa demoleze toate aceste tare sistemice, care au la baza marxismul. Unii, pentru ca nu vor, ei insasi fiind marxisti. Altii, pentru ca habar nu au cum. In fine, altii, adica aia care au si distrus tara asta, in ultimii 27 de ani, pentru ca ei insasi sunt autorii si beneficiarii acestui sistem. Asa ca, pe parcursul urmatoarei legislaturi, tot ce putem astepta, in cel mai bun caz – ala in care pesedistii nu vor avea o majoritate parlamentara – este sa vedem tentative stangace (sau de stanga) de atenuare a aberatiilor sistemului asta oligarho-comunist, dar fara rezultate notabile. Rezultatele notabile nu au cum sa apara, in absenta unui partid autentic de dreapta, care sa aiba o doctrina politico-economica bazata pe apararea libertatilor fundamentale ale individului, si pe promovarea unei economii libere, capitaliste.
Tot ce ne ramane de facut, dupa alegeri, este sa nu mai repetam greseala fundamentala, facuta in ultimii ani, cand toti am asteptat, in cel mai steril, pasiv mod, ca de undeva, din poala lui Dumnezeu, sa ne pice in ograda, un lider, care sa formeze un partid, care sa fie capabil sa schimbe Romania, in mod radical, in bine. Trebuie ca urmatoarele alegeri sa gaseasca societatea romaneasca, imbogatita cu un asemenea partid, si este respobsabilitatea celor care acuma ne vaicarim ca nu avem cu cine sa votam, sa-l formam, si sa facem din el, patru ani, o forta redutabila. Altfel, asa ne vom vaicari, pana la adanci batraneti…