Intr-o democratie, rezultatul unor alegeri este incontestabil. Intr-un stat de drept, statul este garantul drepturilor si libertatilor naturale ale individului. Tinand cont de aceste doua lucruri, puterea care va rezulta din alegerile de maine, nu are cum sa fie decat legitima, iar statul, indiferent de cine este la putere, ar trebui sa-si faca datoria. Asta, daca premizele ar fi adevarate… Din pacate, nu sunt, si astea sunt cele doua iluzii care, din 1989 si pana astazi, mentin natiunea romana inte-o continua stare de halucinatie colectiva.
1. Romania este o democratie.
Asta este, probabil, cea mai des intalnita iluzie a romanilor. Sigur, avem dreptul sa ne votam reprezentantii. Si o si facem. Dar, o democratie este definita de multe alte lucruri, in afara de exercitarea dreptului de a vota. In principiu, sunt cinci (sau sase, depinde daca defalcam caracterizarea alegerilor) ingrediente, esentiale pentru ca o democratie sa fie reala:
a) Alegeri LIBERE si CORECTE
b) Multipartitism REAL
c) Participarea ACTIVA a cetatenilor, atat la viata politica, dar si in viata civica a societatii
d) Domnia LEGII, astfel incat nimeni sa nu fie mai presus de lege
e) Libertatea de EXPRIMARE, inclusiv in ce priveste PRESA
Avem alegeri LIBERE si CORECTE? Sigur ca… NU! Nu sunt libere, si nici corecte. Cateva exemple de anomalii fundamentale – sunt mult mai multe, dar si doar astea, si ar fi suficiente:
– Procedurile de inregistrare pentru votare nu sunt identice, pentru toti cetatenii, si nici nu sunt initiate de acestia – va amintiti sa va fi inregistrat in Registrul Electoral? Sigur ca nu, inregistrarea este facuta de catre stat, fara ca cetatenii sa aiba ceva de spus, si de aici anomalii, cum sunt „mortii lu’ Dragnea”, ori milioanele de cetateni romani, aflati temporar la munca, in strainatate, care la datele alegerilor nu sunt in tara, dar sunt, totusi, in mod automat (si abuziv) inregistrati in circumscriptiile electorale din tara, conform cu domiciliul trecut pe C.I. – chiar, cand se va termina cu aceasta „legare de glie”, prin inscrierea unei adrese, in actele de identitate?
– Alegatorii nu au acces egal si efectiv la o sectie de votare – aici, numai exemplul alegerilor prezidentiale, din 2014, cu marea de alegatori care nu au avut acces efectiv la urne, este suficient.
– Criteriile de reprezentare sunt discriminatorii, datorita (probabil) felului in care cetatenii sunt inscrisi in Registrul Electoral, pe baza domiciliului trecut pe C.I., in loc ca arondarea pe circumscriptii sa fie facuta prin inregistrarea cererii exprese a cetatenilor, acolo unde-si au resedinta, fie si temporar. Asa sa anuns la situatia (de o hidosenie inimaginabila) in care milioane de romani – Diaspora – sunt reprezentati de doar sase parlamentari.
– Candidatii independenti nu au drepturi egale cu partidele, in ce priveste accesul la timpii de televiziune.
Avem un multipartitism real? Sigur ca NU avem! Numai lungul sir de partide-fantosa ale PSD, care sunt complet sub controlul acestuia, combinat cu traseismul politic parlamentar si extra-parlamentar, face ca ideea de multipartitism sa fie hilara. False partide de opozitie, infiltrarea opozitie, pana la anihilarea ei, sunt fapte de necontestat ale puterii pesediste, care au ajutat-o sa aiba 27 de ani de dominatie a statului, iar efectul este naucitor, pentru electorat.
Participa cetatenii, in mod activ, la viata politica? Sigur ca NU! Incercati sa ajungeti la un parlamentar, si o sa fiti de acord cu afirmatia precedenta…
In ce priveste domnia legii, ce sa mai vorbim: corupti, cu dosare penale infricosatoare, care stau ascunsi sub fotoliile Parlamentului, ori, cand ajung sa fie condamnati (asta, daca ajung), primesc pedepse caraghios de mici, interferente brutale ale politicului in actele de justitie, guverne care legifereaza in locul Legislativului, si lista poate continua, parca la nesfarsit. In loc de domnial legii, la noi domneste faradelegea, ridicata la rang de virtute.
Presa si televiziunile din Romania pot fi considerate libere, doar daca nu ne uitam la patronat. Daca o facem, in imens de marea majoritate a cazurilor, vom constata ca atat ziarele, cat si televiziunile din Romania, inclusiv cea publica, nu sunt altceva decat niste trompete politice. Sansele ca cetatenii romani sa aiba acces la informatii reale, nepartinitoare, fara inflente manipulatoare, este infima.
2. Romania este un stat de drept
Aceasta este cea de a doua iluzie fatala. Statul de drept presupune armonizarea, echilibrarea raporturilor dintre stat si cetatean – atentie! singularul este OBLIGATORIU! – in sensul domniei legii, adica a suprematiei ei absolute, in scopul prezervarii drepturilor si libertătilor individuale.
Avem noi, in Romania, o asemenea armonizare? Este puterea statului, in raport cu cetateanul, incadrata si limitata de drept? Exista o separatie a puterilor statului, care sa actioneze ca un mecanism de control, si sa impiedice statul sa abuzeze de cetateni, limitandu-le drepturile si libertatile lor naturale? Sigur ca NU! Totul, incepand de la Constitutia Romaniei, in care intalnim, de mult prea multe ori, expresia „se vor stabili prin lege” – eventual organica, dar tot prin lege! – si terminand cu avalansele interminabile de ordonante de urgenta, prin care guvernele Romaniei au anulat separarea dintre Executiv si Legislativ, absolut tot ce tine de regulile statului de drept, in Romania, este incalcat.
Politizarea statului, incepand de la fortele de ordine, care devin, astfel, potentiale forte de represiune, trecand prin politizarea si aservirea Justitiei, care, in felul acesta, este orice, dar nu un for independent si impartial, si terminand cu politizarea agentiilor statului (fiscale, comerciale, etc.), a administratiilor locale, ori a invatamantului, serveste la crearea unor inegalitati extraordinare, in relatia stat-cetatean, in care statul, din garant al drepturilor si libertatilor naturale ale cetateanului, a devenit garant al puterii politice, transformata in oligarhie.
_____________________________________
Datorita acestor iluzii, care duc la o adevarata schizofrenie sociala, contestarea rezultatelor unor alegeri, si a puterii, este o constanta a ultimilor 27 de ani. Si atata timp cat se vor mentine iluziile acestea, societatea va actiona haotic, apasand pe butoane inexistente, in speranta obtinerii unor rezultate care sa-i satisfaca idealurile. Aceste „butoane” – fie ca se numesc alegeri, Justitie, etc. – fiind inexistentente, sau prost „cablate”, vor genera rezultate neasteptate si nedorite. Iar frustrarea societatii va creste, pana la limita rabufnirii violente. Deja, societate este divizata, de falii create pe principii maniheiste, in care tot ce este „dincolo” este rau, si trebuie urat. Iar ura, inevitabil, naste violenta, violenta naste distrugere, distrugerea naste haos, si in final, ajungem la moarte. La moartea unei natiuni. Din cauza asta, cele doua iluzii, descrise mai sus, sunt fatale, si trezirea la realitate, indiferent cat ar fi de dureroasa trezirea asta, este singurul antidot. Dar cine sa aiba curajul sa spuna, unui intreg popor, ca se minte singur, ca traieste intr-o lume a iluziilor, si ca timp de 27 de ani, a trait degeaba?