Cu 27 de ani in urma, pe 16 decembrie, la Timisoara a inceput Revolutia Anti-comunista, care s-a intins pana in Bucuresti, unde in noaptea de 21 spre 22 decembrie, la Baricada de la Inter, sangele celor care voiau sa traisca intr-o democratie, intr-un stat de drept, a fost varsat, din belsug, de fortele de ordine comuniste.

Pe 22 decembrie, la ora 12.30, cand sute de mii de oameni umplusera strazile Bucurestiului, cei doi dictatori nenorociti au fugit la bordul unui elicopter, si se parea ca Revolutia Anti-comunista infrant sistemul comunist. Dar, cateva ore mai tarziu, dupa ce gruparea comunistilor Iliescu-Roman-Brucan a ajuns la Televiziune, si a inceput sa preia conducerea tarii, un nou macel a inceput: fenomenul „teroristilor” incepuse.

Aceasta noua baie de sange, care a parut sa fie o reactie tardiva a sistemului comunist, a fost cheia care a deschis usile spre putere, pentru Ion Iliescu. Acesta a folosit acest fenomen, al „teroristilor”, ca pe o parghie, in justificarea uciderii rapide a cuplului dictatorial, fara un proces real, care ar fi dus, inevitabil, la condamnarea intregii nomenclaturi comuniste si securiste, si pentru a diminua importanta faptului ca Revolutia Anti-comunista tocmai fusese confiscata de un bolsevic nenorocit, ale carui idealuri politice sunt exprimate in clipul de mai jos.

In felul acesta, 27 de ani mai tarziu, Romania a ajuns sa fie plina de nostalgici idioti, care impartasesc aceleasi idealuri ca bolsevicul Iliescu, si viseaza la timpurile in care comunismul, cel mai criminal sistem din istoria umanitatii, era sistemul de stat in Romania, iar conducerea ei sa fie in mana PSD, adica al partidului nascut din fostul PCR. Sigur, acesti fosti comunisti, transformati intr-un grup infractional, de tip oligarhic, nu pot fi acuzati de comunism, pentru ca au „inventat” un amestec de socialism si capitalism, in care capitalismul este folosit ca mijloc de imbogatire prin furturi masive din bugetul national, iar socialismul este parghia asistentiala, care inchide gura multor nemultumiti.

Democratia si institutiile statului de drept sunt doar de fatada, si daca cu 27 de ani in urma, puterea dictatoriala era sustinuta prin teroare, acum avem de a face cu o „dictatura de catifea”, sustinuta prin legi strambe, manipulare si indobitocire a populatie, pe scara larga (vezi fenomenul Antenelor, detinute de securistul Voiculescu) si prin creare unui sistem corupator, care tine intregul aparat de stat in chingile beneficiilor aduse de coruptie. Din aceasta cauza, sustinerea acestei dictaturi este data de o baza relativ larga de cetateni, si este mult mai greu de luptat impotriva ei – mai greu, dar nu imposibil.

Impotriva unei asemenea „dictaturi de catifea”, mijloacele violente de lupta functioneaza mai greu, pentru ca efectul ei este divizarea poporului in categorii prifesionale de favorizati ai sistemului, care depasesc cu mult (probil ca avem in jur de 3-4 milioane de asemenea favorizati) numarul nomenclaturistilor favorizati intr-o dictatura mentinuta prin teroare, si categorii de exploatati, asa ca o rasturnare violenta a unui asemenea regim, inevitabil conduce la razboi civil. In schim, se poate lupta prin rezistenta civila si nesupunere, combinata cu ORICE alte mijloace care sa slabeasca dorinta favorizatilor de a beneficia de sistem. Si nu in ultimul rand, prin spunerea adevarului, de cate ori avem ocazia: traim intr-o dictatura. Si chiar daca este „de catifea”, datoria noastra este sa o rasturnam de la putere.