De cate ori apare o figura noua in politica romaneasca, apar si intrebari – a caror legitimitate nu o discut – legate de onestitatea intentiilor din spatele acelei figuri. Ceva de genul: „Oare nu cumva este in goana dupa ceva privilegii politice?” – sau „dupa ciolan”, cum obisnuim sa spunem… La fel se intampla si cand apare un nou partid, cu diferenta ca aici intrebarile se adreseaza celor care fondeaza acel partid.
Ce ati spune daca ar lua fiinta un nou partid, ai carui membri fondatori, prin statut, sa nu aiba, niciodata, dreptul de a candida din partea acelui partid? Un partid care sa nu fie „al cuiva” – stiti cum suna, „partidul lui Iliescu”, sau „partidul lui Popescu”, oricare ar fi acest ipotetic Popescu – ci sa apartina, in adevaratul sens al cuvantului, membrilor sai?
De cate ori ne gandim la parlamentarii nostri, in minte ne vin expresii ca: „traseism politic”, imunitate parlamentara”, sau cea mai aberanta dintre ele, „de profesie parlamentar”. Altfel spus, parlamentarii nostri sunt mai rai decat raia capreasca: daca te-ai pricopsit cu ei, greu mai scapi. Daca sunt exclusi din partid, „migreaza” in alt partid, sau devin independenti. Daca sunt infractori, sunt absolut imuni in fata legii, atata timp cat colegii lor nu voteaza in favoarea ridicarii imunitatii – si de obicei, asa se intampla. Si daca au intrat in Parlament, intr-o legislatura, putem sa fim siguri ca-i vom regasi, mereu, pe listele de candidati, pana cand ne vom plictisi de ei, ba chiar si dupa…
Ce ati spune daca ar lua fiinta un nou partid, care:
- Sa aiba, printre obiectivele principale, modificarea legislatiei si Regulamentelor Camerei Deputatilor si Senatului, astfel incat la excluderea din partidul care l-a propulsat in Parlament, un parlamentar sa-si piarda, automat, statutul?
- Sa aiba, printre obiectivele principale, modificarea legislatiei si Regulamentelor Camerei Deputatilor si Senatului, astfel incat imunitatea parlamentara sa dispara, si egalitatea in fata legii sa fie deplina?
- Sa aiba prevederi statutare clare, in ce priveste numarul de mandate – maxim doua, pare sa fie o cifra de bun-simt – pentru care membrii sai pot participa in alegeri, indiferent daca este vorba de alegeri locale sau legislative?
De cate ori ne gandim la clasa politica romaneasca, din care o majoritate, nu este altceva decat un grup infractional organizat, format din oligarhi, ori cozile de topor ale acestora, ne apuca dezgustul. Cu doar un an inainte, pe strazile oraselor din tara si din strainatate, acolo unde traiesc romani, se auzea un strigat: „Parlament penal, mars la tribunal!”. A trecut un an, au venit alegerile, si pe listele principalelor partide din cursa electorala, am vazut, din nou, o abundenta de penali. Ca sa nu mai vorbim de lucruri mai marunte, cum ar fi repezentativitatea cel putin discutabila, data de faptul ca ne trezim cu deputati si senatori, care nu au nimic in comun cu circumscriptiile electorale pentru care candideaza…
Ce ati spune daca ar lua fiinta un nou partid, ai carui candidati sa fie validati, prin alegeri preliminare, de filialele locale ale partidului, din fiecare circumscriptie electorala, pe baza unor criterii nu doar de integritate, dar si legate de prezenta respectivilor candidati in viata publica a respectivei circumscriptii?
De cate ori ne gandim la politicienii romani, in minte ne vine discrepanta dintre ce promit in campania electorala, si ce fac (sau ce nu fac…) dupa alegeri. Minciuna, inselatoria electorala, a devenit fapt comun, si desi este evidenta, se pare ca oamenii cad in mrejele ei, cu o regularitate infioratoare – exact la fiecare patru ani.
Ce ati spune daca ar lua fiinta un nou partid, care sa aiba ca principal obiectiv responsabilizarea politicienilor, prin modificari legislative, astfel incat programele de guvernare, asa cum sunt ele definite in timpul campaniilor electorale – si care trebuie sa fie clare, concrete – sa fie considerate contracte, in adevaratul sens juridic al cuvantului, intre politicieni si alegatori, iar nerespectarea lor trebuie să aibă consecinţe legale, pe măsura efectelor generate de respectiva încălcare de contract? Nu credeti ca sunt necesare asemenea modificari, astfel incat Constitutia si codurile de legi trebuie sa cuprinda mecanisme de tragere la raspundere a politicienilor care fie nu-si duc la indeplinire, cu rea-vointa, obiectivele de guvernare, fie care, fara a avea un mandat clar din partea electoratului, introduc obiective noi, ne-derivate din obiectivele asumate in fata alegatorilor, si pe baza carora au fost alesi?
Statul roman este, in acest moment, un stat captiv, tinut strans in pumnul de fier al partidului-stat pesedist, condus de oligarhia romaneasca, cu ajutorul imensului aparat birocratic corupt, si prin intermediul controlului exercitat asupra mass-mediei romanesti, ori al „pomenilor” de stat asistential. Aceste lucruri sunt posibile datorita facturii de stanga a pesedistilor, de tip comunistoid, si datorita unei lipse clare de forte de dreapta – de fapt, in mod paradoxal, PSD a inceput sa fie de stanga/dreapta, tocmai datorita acestei absente, dar asta este alta poveste.
Ce ati spune daca ar lua fiinta un nou partid, care sa aiba o doctrina de dreapta, in care libertatea si binele individual, dreptul oricarei fiinte de a cauta fericirea, de a se realiza, sa nu fie, niciodata, subordonate unui bine colectiv, arbitrar stabilit ca fiind superior, deaorece binele colectiv rezultă din însumarea binelui indivizilor din societate,si nici un alt fel de bine nu poate fi superior?
Nu stiu ce ati spune, citind cele de mai sus, dar sper sa adun suficienti oameni in jurul acestor idei – luati asta ca pe o invitatie – si peste patru ani, la urmatoarele alegeri, partidul nascut din ele, sa reprezinte o adevarata forta a schimbarii.
Si mai ales, ce ati spune daca acest partid ar declara ca in 1989, Revolutia noastra a fost confiscata, a ramas neterminata, si ar promite ca va termina acea revolutie, pentru ca sa nu mai aiba cine sa ne ia tara, si in felul acesta, Romania sa ramana a noastra, pentru totdeauna?
