Pentru cei care nu stiu, in arhitectura, cheia de bolta reprezinta piatra din varful unui arc arhitectural, fiind simultan elementul de sustinere al intregii structuri, fara de care aceasta ar colapsa. Pentru o democratie, echivalentul unei chei de bolta, in mod indiscutabil, este garantarea dreptului de vot. Sigur, sunt si alte elemente, care definesc o democratie, dar acestea, luate separat fata de dreptul de a alege si a fi ales, nu reprezinta mare lucru.
In Romania, in acest moment, avem o anomalie extraordinara, care face exercitiul democratic sa fie amputat: practic, circa 3-4 milioane de romani, sunt exclusi de la exercitarea dreptului de a vota. Lucrurile s-au petrecut cu discretie, prin ultima modificare a Legii Electorale, care a avut ca fatada introducerea votului prin corespondenta. In afara conului de lumina al reflectoarelor presei, s-au strecurat cateva modificari, facute sub pretextul prevenirii fraudelor electorale, modificari care, in final, interzic dreptul de a vota celor care nu voteaza pe raza circumscriptiei electorale in care domiciliaza.
Totul pleaca, in esenta, de la doua alte anomalii, care ca si cea mentionata anterior, sunt ignorate de catre legiuitori, de catre organismele electorale, sau de catre jurnalisti: domiciliul stabil si modul de arondare al cetatenilor pe circumscriptii electorale, care tine cont de acel domiciliu stabil. Prima, respectiv domiciliul stabil inscris pe un act de identitate, dupa parerea mea, este o reminescenta de stat politienesc, o amintire hâdă a regimului comunist, in care libertatea omului era nula, in care locul in care traiai era prestabilit, libertatea de miscare fiind la latitudinea stapanilor de sclavi: nomenclatura comunista. Militia trebuia anuntata, in cel mai scurt timp, daca cineva locuia la tine, venit din alt oras, si respectivul capata o „viza de flotant”. Mutarea dintr-un oras in altul trebuia justificata, fie prin „interesul serviciului”, fie prin casatorie. Nimeni nu era liber sa locuiasca unde avea chef – cheful asta fiind, in fond, o expresie a libertatii, chestiune care-i ingrozea pe comunisti.
Ca fapt divers, pentru cei ce nu stiu, exista state civilizate in care chiar si documentul de identitate obligatoriu, in sensul de buletin/CI, nu exista: daca ai pasaport, care nu este obligatoriu, folosesti pasaportul, daca ai permis de conducere, care nu este obligatoriu, folosesti permisul de conducere, daca nu ai nici unul din actele astea, sanatate! Ai un nume pe certificatul de nastere, si daca cineva are dubii ca tu nu esti tu, nu are decat sa demonstreze asta. Tu, ca cetatean, nu poti sa fii acuzat de inselatorie, prin celebrul „Sa-ti vad buletinul!” – pentru ca asta este mesajul legitimarii unei persoane: nu te cred pe cuvant cine esti, pentru ca esti un mincinos. Nu mai insist, majoritatea tarilor europene au chestia asta, de stat politienesc, cu o exceptie notabila, UK, asa ca, pentru majoritatea, o lume fara buletin pare de neconceput, chit ca exista, si functioneaza, bine-mersi. De fapt, mai bine decat acea majoritate a lumii europene, pentru ca vorbesc de lumea anglo-saxona…
Cea de a doua anomalie este legata de felul in care cetatenii sunt arondati circumscriptiilor electorale, pe baza acelui „domiciliu stabil”. Includerea lor in Registrul Electoral se face automat, nu exista nici o alta modalitate prin care un cetatean sa spuna unde considera el ca ar trebui sa voteze. O varianta normala ar fi ca cetatenii sa trimita, in vederea inscrierii in Registrul Electoral, un banal formular, in care sa spuna, simplu: „Eu, Ion Ionescu, avand cutare CNP (eventual cu o copie a unui act care sa includa acel CNP, cum este si certificatul de nastere) doresc sa fiu arondat Circumscriptiei Cutare.”. Atat, fara alte comentarii lamuritoare. Nu este treaba statului de ce eu, cetatean liber, consider ca fac parte dintr-o anumita circumscriptie. Trebuie sa fiu lasat sa votez in respectiva circumscriptie, punct! Nimeni nu o sa ceara sa voteze in Constanta, daca interesele lui cetatenesti sunt legate de Timisoara! Si prin folosirea CNP, nici nu exista posibilitatea ca o persoana sa se inscrie in doua (sau mai multe) circumscriptii. Dar normalitatea asta, care ar garanta nu doar dreptul de vot al cetatenilor, ci si controlul lor, asupra felului in care se formeaza Registrul Electoral, nu intra in calculele regimului oligarhic de la Bucuresti. Interesul acestui regim este ca o anumita categorie de cetateni sa nu voteze: Diaspora!
Cetatenii romani, care se afla temporar, in baza drepturilor lor de cetateni europeni, la munca, in alte state (ca asta este grosul a ce numim „Diaspora”), reprezinta un pericol mortal pentru dictatura „de catifea” de la Bucuresti. Traind in mijlocul unor democratii solide, in care cetatenii sunt egali in fata legii, indiferent daca matura strada, sau sterg fotoliile parlamentare cu fundul, si in care toate organismele statului, de la guverne si parlamente, si pana la cea mai marunta primarie, sunt doar niste servitori ai poporului care le-a generat, acesti „diasporeni” nu sunt controlabili prin metodele de indobitocire in masa, atat de bine perfectionate si aplicate in tara. Nu sunt sensibili la pomeni electorale, sunt capabili sa compare functionarea economiei romanesti cu alte economii, functionarea Parlamentului Romaniei (mai corect: nefunctionarea…) cu functionarea altor parlamente, si asa mai departe. In contextul acesta, a permite „Diasporei” sa voteze, pentru puterea oligarhica de la Bucuresti, este sinucidere curata!
Dar nu este vorba doar de asta. In plus, acesti cetateni, din asa numita „Diaspora” – termen tampit, pentru ca oamenii acestia NU sunt niste expati, ei continua sa fie cetateni romani, doar temporar aflati in afara tarii! – deoarece figureaza, conform domiciliilor stabile din cartile lor de identitate, in circumscriptii electorale din Romania, si nu in Circumscriptia 43 – Diaspora, nu sunt nici reprezentati corect. Din datele oferite de Directia Generala Pasapoarte, aflam ca avem 667.428 de compatrioti cu domiciliul în strainatate si ca alti 18.368 cu domiciliu in strainătate au renuntat la cetatenie. Adics, dintre cetatenii romani care fac parte din DIASPORA, doar 667.428 au drept de vot pe liste permanente in Circumscriptia DIASPORA; iar aceasta, pentru că au domiciliul DECLARAT in strainatate. Restul, adica intre 2.500.000 si 3.500.000 de cetateni aflati in afara granitelor tarii, avand DOMICILIUL STABIL in tara, nu au drept de vot DECAT in circumscriptiile din tara, si tot acolo sunt reprezentati. Deci, senatorii si deputatii teleormanenilor aflati in Spania, Italia, ori UK, sunt alesi DOAR de catre teleormanenii aflati in Teleorman!
Tinand cont de toate acestea, devin explicabile:
1. O mare parte a absentismului masiv, pentru ca aproximativ 4.000.000 de alegatori sunt condamnati la absenteism, prin lege.
2. Afirmatia mea, in care spun ca un parlament, care este ales printr-un proces electoral de la care sunt exclusi, prin lege, 4.000.000 de cetateni, nu este legitim.
Asa ca, hai sa ne oprim din afirmatii de genul „asta a ales poporul”, ca sunt absolut false. Poporul, ca sa aleaga, trebuie sa aiba acces, in totalitatea lui, la vot, ori asta nu este cazul. Si mai trebuie sa fie reprezentat corect, proportional. De exemplu, pentru Circumscriptia 43 – Diaspora, in care sunt, in mod real, circa 4.000.000 de romani, ar trebui sa fie alocati, conform legii (un deputat la 73.000 de locuitori si un senator la 168.000 de locuitori), 54 de deputati, si 24 de senatori. In cazul acesta, PSD nu ar mai fi castigat alegerile, nici macar luat la gramada cu ALDE.
P.S. Va rog sa nu aveti reactii de genul „asa este legal”. Stiu ca asa este legal, si tocmai idiotenia unei legi o aduc in discutie.