De cateva decenii, presa europeana este plina de injurii la adresa SUA. Imagini ca cele de mai jos, abunda in Europa, nu doar in presa, dar si pe retelele de socializare. Adica, acolo unde vorbele mestesugite ale diplomatilor nu exista. Ma rog, nici vorbele diplomatiei Europei Occidentale, cand vine vorba de SUA, nu mai sunt mestesugite. Abia daca mai ascund, tot de decenii, dispretul fata de SUA. La ONU, in Consiliul de Securitate, de mult prea multe ori, Franta, UK, ca membri permanenti, ori alte tari europene, ca membri alesi, au votat in consens cu Rusia si China, nu cu America.
In noiembrie 2009, intr-un articol legat de vizita cancelarului Merkel in SUA, domnul Cristian Campeanu scria, in Romania Libera:
„European Council for Foreign Relations a dat publicitatii un raport de evaluare a relatiilor transatlantice, intitulat „Spre o Europa postamericana”. Documentul, cu potential exploziv, isi propune sa denunte mai multe mituri in relatia transatlantica: mitul ca securitatea Europei depinde de protectia oferita de America, mitul ca interesele americane si europene coincid in esenta sau mitul ca unitatea europeana ar dauna relatiilor transatlantice, pentru ca multi dintre liderii europeni care cred ca au o relatie speciala cu Statele Unite se tem ca a prezenta un front european unit in fata americanilor ar dauna acestor relatii speciale.
Autorii raportului pornesc de la premisa ca ne indreptam spre o lume postamericana, ca „globalizarea redistribuie puterea din ce in ce mai mult spre Sud si Est” si ca americanii au inteles deja acest lucru, iar europenii, nu. De aceea, „Statele Unite incearca sa inlocuiasca dominatia globala de care s-au bucurat pentru scurta vreme (dupa prabusirea Uniunii Sovietice – n.n.) cu o retea de parteneriate care le vor asigura statutul de «putere indispensabila»”.”
Si asta este realitatea: de decenii, Europa pretinde ca nu datoreaza ceva Americii, ca are alte interese geo-politice, ori economice. O face la nivel de diplomatie – ceva exceptii, in Europa de Est – dar o face si la nivel de societate. Acum, presedintele-ales, Donald Trump, a declarat ca NATO este o „organizatie invechita”, si are dreptate: este o relicva a timpurilor cand SUA avea in Europa de Vest aliati, nu inamici ascunsi, care musca din fundul Unchiului Sam, zambind cand sunt fata in fata cu el. La Brussels, Europa simte fiori pe sira spinarii, cuprinsa de nervozitate. Presa explodeaza, critica la adresa acestei afirmatii. Situatia atinge cote grotesti: cei care au scuipat America in obraz, timp de decenii, vor ca America sa intoarca si obrazul celalalt. Se pare ca nu poate. Asta este, „karma’s a bitch”, si scadenta magariilor europene a venit.