Pe feisbuc, am in lista de amici persoane care au o atitudine clara anti-PSD. Am fost convins, pana in ultima perioada, ca atitudinea lor este anti-marxista (anti-socialism, anti-comunism, anti-orice-este-de-stanga, DE-DREAPTA), dar am inceput sa ma indoiesc de asta.
La inceput, au fost deraierile marxist-culturale ale UE. Pornite din Berlin, implementate prin intermediul birocratilor din Brussels, cu brutalitate cvasi-dictatoriala, au avut ca efect ridicarea unor forte nationalist-extremiste, si in final, Brexit-ul. Ei bine, la vremea respectiva, am constatat ca acei anti-marxisti (presupusi de mine…), cand venea vorba de marxismul cultural de la Brussels, erau nu doar toleranti, ba chiar aparatorii lui. Desi, pe planul politicii interne, ramaneau anti-pesedisti…
Pe urma, a aparut „fenomenul Trump”. Donald Trump a atacat frontal „estabilishment”-ul Americii. De la media mainstream, si pana la administratia Obama, a atacat toate imbecilismele marxismului cultural. Ca un exorcist al Corectitudinii Politice, el a avut de partea lui nu ceva divin, ci o majoritate de americsni care, in ultimile patru-cinci decenii, au fost sub un atac brutal, furios, al Corectitudinii Politice, nascuta din marxismul cultural. Si a castigat.
Ei bine, pe intreaga durata a campaniei electorale, si dupa ce Donald Trump a castigat – detasat! – alegerile, aceiasi categorie de amici anti-pesedisti, dar iubitori ai marxismului cultural marca Brussels, au format un cor anti-Trump. Un cor brutal, furios, la fel ca si atacurile Corectitudinii Politice, sub asediul caruia era (sper) poporul american, dar plin de imnuri de proslavire la adresa lui Obama, a sotiei lui – nu-i spun FLOTUS, pentru ca nu are nimic in comun cu notiunea de „lady” – si a candidatei democratilor, Hillary Clinton. Toti trei, exponentii de varf al marxismului cultural american.
Astazi, am vazut la acesti anti-pesedisti, reactii identice cu ale celor din jurul madamei Clinton, cand a devenit clar ca au pierdut cursa electorala: lacrimi, deznadejde, tristete vecina cu depresia. Ma rog, exprimate in scris, nu citite pe fetele lor, dar cu nimic mai putin autentice. Si ce m-a socat cel mai tare, au fost comentariile la asemenea postari deznadajduite, in care o multitudine din amicii acestor anti-pesedisti iubitori-de-marxism-cultural, varsau un venin plin de cretinisme, cum numai la simpatizantii lui Puie Monta am mai vazut, cand comentau la postarile plagiatorului. Si poate nici comentariile, per se, ci lipsa de reactie la ele, ori reactia chiar pozitiva.
Acesti anti-pesedisti-iubitori-de-marxism, sunt cea mai mare ciudatenie pe care am putut sa o vad pe feisbucul asta – si daca nici feisbucul nu este plin de bizari si bizarerii, atunci nu stiu ce ar putea fi… Cum mama dracului sa fii anti-pesedist, adica impotriva unui partid socialist, comunistoid, si sa fii, in acelasi timp, iubitor-de-marxism-cultural? Adica, tot pe acolo, pe undeva, ca si partidul pe care-l combati? Pe urma, mi-am dat seama ca sunt mai putini ciudati, decat am crezut eu: acesti oameni CHIAR SUNT neo-marxisti. Adepti ai marxismului cultural. Si lupta lor, impotriva pesedistilor, nu este decat o lupta intestina (Calin, sâc) intre doua factiuni marxiste: ei, „liberalii progresisti”, adica adepti ai marxismului cultural, ai neo-marxismului, si pesedistii, adepti ascunsi ai marxismului ortodox, de sorginte bolsevica.
Ei nu vor inlocuirea clasei politice comunistoide, oligarhice, si a sistemului creat de ea, cu o clasa politica conservatoare, de dreapta, si cu un sistem democratic, in esenta de dreapta – economie libera, capitalism, adica, care nu poate exista decat cu un stat minimal – ci vor sa-i inlocuiasca cu sistemul lor, cel al Corectitudinii Politice. Un fel de schimbarea a marxismului cu alt marxism. Asa cum am schimbat, in ’89, in urma Lovilutiei, sistemul brutal-dictatorial marxist, al lui Ceausescu, cu sistemul economic-dictatorial marxist, al lui Iliescu. Ar urma, in viziunea lor, sistemul cultural-dictatorial marxist. Neo-marxismul.
Si asa, atitudinea lor devine explicabila. Ce s-a intamplat azi, in fata Capitoliului, are pentru ei semnificatia prabusirii Universului Marxist. Un presedinte american, care pe langa multe alte masuri, care vor lovi in sistemul Corectitudinii Politice, are de gand sa lase alesii comunitatilor locale, si parintii, sa influenteze curicula scolara, este cea mai mare amenintare pentru ei: se pare ca marxismul cultural, care s-a nascut in mediul universitar, si s-a raspandit, la inceput, in campusurile universitare, va pierde cea mai grozava unealta de indoctrinare: scoala. Si va muri, inevitabil. Aproape ca incepe sa-mi fie mila de acesti anti-pesedisti iubitori-de-marxism (neo-marxisti, pe scurt), la fel cum mi-ar fi mila de o musculita de otet, nascuta in dimineata zilei care tocmai se termina…