De 24 de ore, s-au declansat scancetele neo-marxistilor autohtoni. Poate mai cumplit decat o percep cei din America – in fond, aia de acolo au apucat sa traiasca in jegul distopic al corectitudinii politice, in timp ce „ai nostri”, datorita „inapoierii” Romaniei, nu a apucat sa treaca de la comunismul dictatorial si post-comunismul oligarhic, la altceva. Si sper nici sa nu treaca! Ar fi o teribila ironie a sortii, dupa ce neamul asta a gustat ororile marxismului bolsevic, sa aiba parte si de marxism cultural.
Uitati un astfel de scancet:
„Nu, deprimant pentru cei care încă mai speram că America va continua să fie o Americă a toleranței și incluziunii, a corectitudinii și bunului simț, o Americă care să se opună din răsputeri abuzurilor de tot felul, a agresivității grobiene a Rusiei, a derapajelor democratice din țările Europei de Est, o Americă care prin tot ce întreprinde chiar se străduie să facă lumea un loc mai bun. Dumnezeu să mă ierte pentru cât de naiv am putut să mai fiu.”
Interesanta asociere, in aceasta litanie, intre realitatea Americii, plina de corectitidinile politice ale marxismului cultural, si fantasmagoriile care urmeaza. Pentru ca exact ASTA NU A FOST America, cam de la Bush Sr. incoace: nu s-a opus abuzurilor – nici celor din Arabia Saudita, nici celor din Iran, nici celor din Rusia – si nici agresivitatii Rusiei, care cand a invadat Ucraina, mai intai in Crimeea, pe urma in Bazinul Donului, a fost amenintata, de Obama, cu… judecata Istoriei! Probabil ca cei atinsi de virusul marxismului (cultural, in cazul asta) o fac din instinct, pentru a face imposibila disocierea aberatiile ideologiei lor, si altfel de dorinte, care pot fi inscrise in sfera normalitatii. Spun „pot fi”, pentru ca dorinta asta, de a avea in SUA un fel de „nany” mondial, nu cred ca este ceva normal – pana la urma, asa cum tot intreb, de ceva timp: de ce ar fi datore America, sa dadaceasca o lume intreaga???
Ca sa revin la scancete: nu fac nici un fel de confuzie intre cei care, mai mult sau mai putin justificat, sunt ingrijorati de chestiuni pragmatice, cum ar fi functionarea NATO, sau relatiile SUA-Rusia, care ar putea duce la un fel de nou Malta-Yalta, si descreieratii corectitudinii politice autohtone. Primii, nu fac decat sa dea glas unor ingrijorari generate de eterna noastra prietena de la Rasarit: expansionista si brutala Rusie. In schimb, cei din a doua categorie, ma umplu de furie. Dupa 70 de ani de marxism – comunism, neo-comunism, post-comunism, socialism pesedist, cu arome cand de protectorat rusesc, cand de dictatura personala, cand de oligarhie comunistoido-securista – cat tupeu ordinar sa ai, pentru a mai promova o alta ideologie marxista? Cata nesimtire sa ai, prevalandu-te de libertatea de opinie, sa imprastii veninul unei ideologii care, asa cum se vede in Occident, are ca prima grija sa distruga familia, credinta, si cam tot ce inseamna cultura iudeo-crestina? Adica, exact ce face din lumea civilizata un varf al umanitatii???
Oricum, sper ca scancetele astea sa acompanieze o schimbare radicala in istoria lumii, si nebunia asta, numita „stanga politica”, inceputa de iacobinii lui Robespierre, sa fie tratata ca ce este: o plaga a umanitatii, si trimisa acolo unde-i este locul: la gunoi.