Pentru o tara, pentru o natiune, Parlamentul, Guvernul, agentiile guvernamentale, si tot ce mai inseamna administratie de stat, pana la ultimul slujbas din prefecturi, dar si administratiile locale, de la primari si pana la ultimul slujbas din primarii, politia, armata, magistratii – in fine, cam tot ce este, intr-un fel sau altul, incadrabil in categoria „institutii bugetare” – sunt ca tencuiala pentru un zid. Stau deasupra, dau o forma finisata caramizilor brute de dedesubt, si completeaza functionalitatea acelui zid.

Spune domnul Teodor Baconschi, intr-o postare scurta, pe feisbuc, despre spitale:

„Și roagă-te ca imunitatea pacientului să bată infecția nosocomială cuibărită adânc în tencuială.”

Ma tem ca vorba asta este valabila si pentru zidurile societatii romanesti, a caror tencuiala este profund infestata, de niste germeni, initial ai unei ciume rosii, numita comunism, dar care, in timp, prin mutatii succesive, au devenit altceva, un ceva care a pastrat toata puterea ucigatoare a germenilor initiali, dar a capatat valente noi, mimetice, de camuflare. Oricum, sunt ucigatori, germenii acestia…

Vestea buna: zidurile pot capata tencuieli noi. Vestea proasta: ca sa scapam de germenii Ciumei Rosii, toata tencuiala veche trebuie data jos, si inlocuita cu o tencuiala noua, dupa ce zidul insusi a fost tratat impotriva acestei infectii politice. Si inca ceva: este nevoie de alti mesteri, altii decat cei care au facut tencuiala asta, pentru ca germenii Ciumei Rosii pesediste au fost incorporati, in mod deliberat, in tencuiala, chiar de catre mesterii care au facut-o.