1. Tragedia din Clubul Colectiv

Lumea explodeaza, zeci de mii de romani ies in strada, se naste tagul #coruptiaucide, se scandeaza „Parlament penal, mars la tribunal!”, si „Toate partidele, aceiasi mizerie!”.

Guvernul Ponta demisioneaza – Ponta, oricum, era un cadavru politic – si presedintele Iohannis intervine, pentru a media intre societatea civila si factorul politic, propunand cea mai absurda solutie: dialog cu reprezentantii unui protest spontan.

In lipsa acestora, tot feluri de pseudo-ONG-uri s-au erijat in purtatoare de cuvant ale Strazii, si s-a nascut ideea de „guvern tehnocrat”, chestie niciodata pomenita in strada. Din birourile de la Brussels, apare domnul Dacian Ciolos, prezentat ca fiind un tehnocrat, nealiniat politic.

Se omit detalii semnificative din cariera domnului Ciolos:

– In 2005 a activat in cadrul Ministerului Agriculturii, Padurilor și Dezvoltării Rurale, pe postul de consilier al ministrului Decebal Traian Remes (acesta a fost condamnat pentru trafuc de influenta)

– Ministru al Agriculturii și Dezvoltării Rurale, intre 11 octombrie 2007 – 22 decembrie 2008 în guvernul Călin Popescu-Tăriceanu (colegi de guvern: Lazarescu, fosila a diplomatiei comuniste, Melescanu, securistul rusofil, Eugen Nicolaescu, viitor ministru in guvernul Ponta, penalul Varujan Vosganian, etc.)

– Ajunge Comisar European, propus de Traian Basescu, si sustinut de Victor Ponta si Calin Tariceanu (http://m.ziare.com/victor-ponta/ponta-a-discutat-cu-juncker-despre-comisarul-european-propus-de-romania-1311920-font3)

Asa ca, nealinierea politica a dansului, este discutabila, cel putin. Oricum, Dacian Ciolos este nominalizat pentru postul de prim-ministru, si guvernul lui „tehnocrat”, impanat cu Lazarescu, acel fost diplomat comunist, Toba „Apud-plagiatorul”, si diversi catei de casa pesedisti, este validar de majoritatea parlamentara, dominata de PSD. Asta a fost rezultatul unui protest care cerea „reset politic”, prin sloganele „Parlament penal, mars la tribunal!”, ori „Toate partidele, aceiasi mizerie!”…

Rezultatul acestei solutii „tehnocrate”, sugerata de ONG-uri controlate politic de PSD, de genul celui condus de Alina Mungiu-Pippidi? O perdea de fum, in spatele careia puterea pesedista s-a repliat, si a scapat de povara magariilor facute de guvernul Ponta. Nu „reset”, nu eliminarea penalilor, NIMIC!

2. Campania electorala pentru alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016

Campania asta desfasurata sub semnul unui caragialesc „eu cu cine votez”, a pregatit niste alegeri la care 20-25% din electorat a avut dreptul la vot blocat. Guvernul Dacian Ciolos a introdus niste masuri care sa previna posibilitatea fraudarii votului, dar a „uitat” ca poate, daca vrea, sa dea si o Ordonanta de Urgenta, care sa rectifice anomalia blocarii, de facto, a dreptului de a vota, pentru milioane de alegatori – tot ce trebuia sa faca, era sa extinda dreptul de vot prin corespondenta, pentru toti cei care ar fi anticipat ca nu vor fi pe raza circumscrptiei electorale de care apartin, la data votarii.

In timpul campaniei electorale, domnul Ciolos s-a complacut intr-o situatie bizara, in care desi nu era membrul nici unui partid, nici nu intrase in negocieri cu partidele care pretindeau ca-l sustin ca viitor prim-ministru, a acceptat ca alegatorii sa fie manipulati cu slogane de genul „Sustin Ciolos!”, ori „Acum, ai cu cine!”, prezente pe afise electorale ale unor partide care sunt percepute ca fiind de opozitie. Aceasta pozitie ambigua, consider ca a fost derutanta pentru alegatorii respectivelor partide, si a marit absenteismul, care oricum se anunta catastrofal:

– alegatorii de dreapta, care nu sunt sustinatori PNL, dar care ar fi putut sa voteze PNL, este posibil sa fi fost indepartati de prezenta lui – personal, fac parte din aceasta categorie.
– alegatori PNL, dar care nu agreaza USR, este posibil sa fi fost indepartati de ideea de a vota;
– la fel, in cazul USR: o buna parte din alegatorii acestui partid au fost cei care nu i-au iertat PNL participarea la marsava alianta cu PSD, si „comuniunea” de posibil prim-ministru, cu PNL, este posibil sa nu fi fost acceptabila.

In final, domnul Ciolos a ramas in afara oricarui partid, alegerile au venit, si PSD a castigat cele mai ilegitime alegeri din ultimii 27 de ani – nu le includ si pe cele din Duminica Orbului, pentru ca alea NU au fost alegeri…

3. OUG 13 si pana astazi

Guvernul de paie al jupânului Dragnea ot Teleorman del Cocobrasilero, dupa ce presedintele Iohannis descopera doi elefanti invizibili in Palatul Victoria, si dupa o sedinta de guvern secreta, tinuta intr-o locatie secreta, la care membrii de guvern sunt chemati pe rand (probabil pentru a verifica loialitatea lor, si pentru a negocia pretul acestei loialitati), da celebra OUG 13, „noaptea, ca hotii”. Strada, explodeaza, si se naste tagul #rezist, sub sloganul precis directionat, „PSD, Ciuma Rosie!”.

Dupa un varf, in care au fost in strada 600.000 de cetateni revoltati, protestele #rezist s-au cronicizat, ajungand la mai mult de o luna de proteste neintrerupte, cu prezente mici in timpul saptamanii, si semnificative la sfarsit de saptamana. Si, lucru extraordinar, pentru prima data, Strada decide sa se organizeze: apar primele nuclee, in mediul online, in care cei care participa fizic la proteste, discuta despre formarea de noi partide!

Si, din nou, ca prin minune, apare domnul Ciolos. Nu in Piata Victoriei, printre protestatari, nu in grupurile online, ci la televiziune. Fara sa-si asume explicit ideile protestului, dar „injurand” guvernarea PSD. Si, sustinatorii lui, „Ciolo-fani”, cum obisnuiesc eu sa-i alint, incep sa-i vehiculeze numele, ca fiind de dorit sa fie lider al protestului. Asta, in contextul in care domnul Ciolos, nu-si asuma nimic: nici revendicarile Strazii, nici participarea la proteste, NIMIC! Cred ca ar fi primul lider, din istoria lumii, care sa CONDUCA – adica, sa fie in fata, si oamenii sa-l urmeze, ca asta inseamna sa lider – FARA sa fie prezent in mijlocul actiunii, si fara sa conduca!

In sfarsit, cand infiintarea unor noi partide, in mediul online, incepuse sa se contureze, din ce in ce mai bine, domnul Ciolos face o declaratie bizara, dar care se potriveste perfect stilului de „ma bag, dar nu ma amestec, asta cand nu ma amestec, dar ma bag”, deja caracteristic acestui personaj: „iau in considerare, din ce in ce mai serios, formarea unui nou partid” – citat aproximativ, din memorie. O declaratie care nu angajeaza cu nimic, care abia daca este o vaga declaratie de intentii, dar care deja a lovit, in plin, partidele astea embrionare, nascute din proteste, si care ar fi trebuit sa reprezinte fundamentul unei alternative la actuala clasa politica, din care FACE parte si domnul Ciolos.

Imi pare rau, pentru amicii mei care, orbiti de gesturi demagogice, au ajuns sa admire, pana la idolatrie, acest personaj toxic. Pe mine, asemenea gesturi – trecutul strazii, in calitate de pieton, cand „Generalul Izmana” omora un politist motociclist, insotitor al coloanei oficiale, care-l ducea, in interesul serviciului, la carciuma, nici de manecile suflecate, pentru a strange gunoaie dintr-o mlastina bucuresteana, intr-o zi in care m-as fi asteptat ca un functionar, platit din bani publici, sa fie la munca, ori de alte „tumbe” asemanatoare – ma lasa absolut rece, si nu pot decat sa le adaug la minusurile personajului.

La fel, laudele aduse guvernarii Ciolos, ma lasa rece: a ajuns prim-ministru, propulsat de o miscare de strada, care cerea resetarea Romaniei, si nu a facut nimic, in directia asta. Daca facea asa ceva, cu riscul unei motiuni de cenzura din partea PSD, as fi sarit in primul avion, ca sa fiu in Piata Victoriei, manifestand in sprijinul domnului Ciolos. Si l-as fi considerat un lider al miscarii de atunci. Dar nu a facut asta, si intr-o tara distrusa de 27 de ani de guvernari dezastruoase – guvernari din care a facut si el parte, ca ministru – a preferat sa se comporte ca un contabil cuminte, care isi vede linistit de cifrele care anunta falimentul companiei in care lucreaza…

Asa cum spuneam unei amice, care spunea ca „a facut si el greseli”: da, dar nu stiu cum se face, dar toate actiunile domnului Ciolos, in final, au avantajat Ciuma Rosie pesedista, fara ca pesedistii sa trebuiasca sa faca ceva special, pentru a profita de aceste actiuni. Parca ar fi comandate din sediul PSD…

Later edit: Pentru sustinatorii domnului Ciolos, uitati si o analiza mai putin patimasa, dar care tot „cu virgula” da, scrisa de domnul Daniel Uncu:

https://www.facebook.com/groups/ClubulLibertatii/permalink/1154916174605908/