Daca pana la momentul alegerilor, mai puteam sa inteleg inversunarea unor romani, manifestata impotriva lui Trump, deoarece exista explicatia simpla, legata de viitorul Romaniei in NATO, si in general, de implicarea SUA in oprirea agresivitatii rusesti, acum nu o mai pot intelege: este clar ca SUA, sub administratia Trump, va fi MULT mai incisiva, fata de expansionismul rusesc, decat a fost sub administratia Obama – de fapt, tocmai lipsa de incisivitate a administratiei Obama, si subminarea puterii militare a statului pe care-l conducea, a permis Rusuei sa ridice, inca o data, capul din mocirla pretentiilor expansioniste, si sa reia punerea in practica a Testamentului lui Petru cel Mare…
Chiar si atunci, cand erau aduse in discutie argumente stupide, bazate pe idei absolut bizare, de genul „Hillary Clinton este de preferat, pentru ca Michelle Obama este mai doamna decat Melania Trump”(???), simteam ca ma blochez, in fata unor minti aberante. Dar, cu sau fara alte argumentari, alegerile din SUA au trecut, si chiar daca au continuat sa existe contestari stupide, plecate din totala lipsa de intelegere a felului in care functioneaza republica asta, numita SUA, contestari care aduceau in discutie „votul popular”, si chiar daca aceste contestari erau un ecou futil al contestarilor facute de tabara perdanta a sustinatorilor lui Clinton, preluate de CETATENI ROMANI, deci cetateni ai unui alt stat, am crezut ca faptele administratiei Trump vor contracara curentul asta absurd.
Se pare insa ca, absurditatea continua: de la comparatii de genul „Trump este un fel de Dragnea”, si pana la a califica refuzul unei strangeri de mana, la sedinta foto oficiala, care are rolul sa transmita mesaje politice – ca sa fie clar, asta era sensul respectivei strangeri de mana, nu este vorba de o forma de salut – ca fiind o mitocanie. Partea interesanta este alta: aceiasi oameni care refuza sa vada argumentele factuale, care califica administratia Trump in categoria admonistratiilor care fac tot ce este posibil pentru transpunerea in practica a programului care a stat la baza alegerii, chestie rarisima in lumea politicii, refuza sa vada si motivele pentru care acea strangere de mana a lipsit. Pentru ca asemenea motive nu doar ca exista, dar sunt multe, din care dau doar trei exemple:
– Angela Merkel, cancelarul Germaniei, este cea care, in Europa, secondata de prim-ministrul Suediei – se putea sa lipseasca cea mai neo-marxista tara europeana??? – incita la un fel de „rebeliune”, impotriva unei masuri care tine de afacerile interne ale SUA, spunand ca lupta impotriva terorismului nu justifica interzicerea vizei pentru cei care vin din tari cu risc sporit de a exporta terorism si teroristi, si spunand ca va cauta cai legale de a lupta impotriva acestei interdictii – ca sa fim clari: cai legale de a lupta impotriva unei interdictii care tine de afacerile interne ale SUA!
– Katja Kipping, liderul opozitie din Germania, este cea care cere Angelei Merkel sa faca, IN NUMELE UE (asta, ca o dovada in plus, ca germanii vad UE ca pe o anexa a Germaniei), o plangere la ONU, impotriva SUA, pentru ca aceasta interdictie ar fi o „cruciada impotriva musulmanilor”. Asa ca, atunci cand puterea si opozitia isi dau mana, impotriva unei alte tari – pentru ca atacarea politucilor administratiei unei tari, asta inseamna), nu mai putem vorbi despre pozitia guvernarii din Germania, ci despre pozitia Germaniei SI germanilor!
– Angela Merkel, cancelarul Germaniei, a fost cea care, dupa victoria lui Donald Trump, a lansat o amenintare dura, la adresa relatiilor americano-germane, spunand ca tot ce poate sa-i ofere noii administratii este doar o coopoerare conditionata de respectarea, printre altele, a aberatiilor neo-marxiste, a caror eliminare a fost (si este) o componenta importanta a programului Trump: egalitatea de gen (retineti: de gen, nu intre sexe), si a orientarilor de gen (retineti: orientari de gen, adica a celor care se declara ca aparinand unora dintre zecile de „genuri” inventate de neo-marxisti). Adica, pe scurt: cooperam cu SUA, doar daca presedintele SUA, si administratia acestui presedinte, adopta o atitudine opusa celei care a condus la victoria in alegeri. Serios???
Ei bine, partea absolut interesanta, este ca toti romanii pe care i-am vazut sa aiba atitudini de genul acesta, legate de Trump, sau de administratia Trump, au vederi de stanga. Stanga aia, care de 70 de ani, ne nenoroceste, si de care nu mai reusim sa scapam. Sigur, unii dintre ei sunt impotriva PSD, sau au chiar poze de profil cu #rezist. Dar asta doar pentru ca ei considera fie ca PSD a intinat idealurile „nobile” ale social-democratiei – pentru cei care nu stiu, asta este o parafraza la ce a spus Iliescu, in primele ore ale Lovilutiei din ’89: „Ceausescu a intinat idealurile nobile ale comunismului”(!!!) – fie ca sistemul oligarhic pesedist ar trebui inlocuit cu un sistem neo-marxist, in care corectitudinea politica sa asasineze si umbra de libertate pe care o mai avem. Dar indiferent de ce sunt ei impotriva PSD, fie ca sunt socialisti care declara ca le este dor de efervescenta stangii franceze din anii 70, sau neo-marxisti „pur-sange”, ei reprezinta un pericol mortal, pentru Romania: acela de a trece de la o oligarhie post-comunista securisto-comunistoida, la o un sistem socialist, tot post-comunist, dar care este la fel ucigator, pe termen lung, ca si actuala mocirla politica.