Ne tot invartim in jurul unei idei gresite: cum sa scoatem infractorii din politica. Este o idee gresita, nu pentru ca infractorii ar trebui sa fie in politica – evident, locul lor este fie la inchisoare, fie, dupa terminarea pedepsei, oriunde, dar nu in politica – ci pentru ca nu infractorii faca sa scartie sistemul din Romania. Nu, aceste sistem este falimentar economic, toxic pentru societate, prin promovarea unor scari de valori rasturnate, indiferent de prezenta unor infractori in varful statului. De fapt, acesti infractori, si mediul propice pentru infractionalitate, nu sunt decat doua consecinte, inevitabile, ale mascaradei inceputa in 1989, cand bolsevicul Iliescu latra, in primele ore de dupa fuga lui Ceausescu, ca au fost „intinate idealurile nobile ale comunismului”.

S-a plecat de la un comunism mascat, un „comunism cu fata umana”, si s-a ajuns la o mascarada a statului de drept – normal, daca ideea aia, care spune ca nimeni nu poate fi mai presus de lege, si care este incompatibila cu orice nuanta de comunism, a fost trimisa la cosul de gunoi, infractionaliratea politica s-a dezlantuit. Noi avem nevoie de politicieni care sa aiba curajul sa spuna ca am pierdut 27 de ani de pomana, si ca singurul mod de a iesi din impas, este sa daramam hidosenia de stat, construit pe fundatie iliesciana, de comunism cu fata umana – cu tot cu fundatia asta putreda – si sa incepem de la zero. Eu nu-l vad pe NICI UN POLITICIAN, indiferent de partidul din care face parte, capabil de asemenea pozitii radicale. Cel mult, avem politicieni care sunt dispusi sa carpeasca ce avem: sa mai indrepte o lege stramba, sa mai dea o lege noua, si asa mai departe. In loc de o constructie noua, solida, propun planuri de reparare a sandramalei construita de pesedisti. Si daca ar reusi, tot ce am avea, ar fi o sandrama reparata. Eventual, cu aer conditionat…