Timp de opt ani, un nebun, din pozitia celui mai puternic om de pe planeta, secondat de o descreierata, a tot aruncat pietre in marea balta a geo-politicii mondiale, si toata lumea – ma rog, nu toata lumea, dar asa parea, daca te uitai DOAR la media mainstream – parea cazuta in extaz, leganata de cantecelul stupid al lui John Lennon, ala cu imaginatia aburita de fumuri flower-power. Unele pietre au fost asa de mari, ca mai degraba ar fi putut fi folosite pentru construit diguri anti-tsunami:

– a mentinut un minim de trupe in Afganistan, abia suficiente pentru a pastra un control decent asupra oraselor afgane, si lasand, astfel, cale libera talibanilor, sa-si intareasca pozitiile in munti;

– a repetat aceiasi greseala in Irak, ba chiar s-a prefacut ca nu vede nimic, atunci cand Maliki a dezmembrat militiile Sunni, a reprimat protestele sunnitilor, si a creat militii shiite – in fond, ISIS nu a aparut din neant;

– in cazul razboiului din Siria, placiditatea a fost totala, si in ciuda faptelor petrecute acolo, lipsa de reactii reale a fost o permanenta a ultimilor opt ani;

– in momentul invaziei rusesti din Crimeea, la fel ca si mai tarziu, in momentul in care Rusia a invadat partea estica a Ucrainei, din nou, placiditatea SUA a fost absolut de admirat – bineinteles, daca ai fi privit, placiditatea aia, din birourile de la Kremlin…

– programele de inarmare nucleara, ale unor tari conduse de dementi – Iranul islamic, Coreea de Nord comunista – au fost tratate cu blandete, cu degete ridicate, in loc sa fie tratate cu fermitate la fel de extrema, ca si amenintarea produsa de aceste programe.

In fine, lista poate fi lungita, ba chiar poate fi transformata intr-un tratat de studiere a tampeniei politice extreme. Partea proasta este ca toate idioteniile astea, nu au fost teoretice. Ele au fost puse in practica, si asta a condus la crearea unei situatii geo-politice absolut dezastruoase:

– ce obisnuim sa numim Lumea Libera, se afla sub amenintarea unui razboi islamic, cu Europa aruncata inapoi in timp, la vremurile cand Imperiul Otoman o inconjura, amenintator, de la Marea Neagra, la Gibraltar – ba chiar mai rau, pentru ca, la vremea aia, Islamul nu avea milioane si milioane de credinciosi musulmani obraznici in Europa, din Scandinavia si pana in Spania;

– aceiasi Lume Libera este atacata, nu la granite, ci in chiar inima ei, de forte fidele unui Stat Islamic, care chiar daca refuzam sa-l recunoastem, el exista, in desrturile arabe – sigur, corectitudinea politica, califica aceste forte fidele ISIS, ca fiind teroristi, dar asta nu schimba faptul ca ele ataca in numele unui stat care a declarat Jihad impotriva lumii;

– si ca sa fie dezastrul perfect, Coreea de Nord ameninta cu lovituri nucleare.

Bineinteles, cei care, cu imbecilitate hippie, laudau actiunile „pacifiste” ale nebunului de la Casa Alba, acum se uita spre noua administratie americana, si fie asteapta ca ea sa domoleasca valurile create de pietrele aruncate de nebun, fie critica, intr-o cronicizare a imbecilitatii, faptul ca administratia Trump a inceput sa curete mizeriile lasate in urma de Hussein Obama si Killary Clinton. Partea buna, este ca, cel mai probabil, mizeriile astea pot fi curatate. Partea proasta: in urma mizeriilor, au sa ramana pete de sange, oameni au murit si vor mai muri, pentru ca dementii lumii, de la Putin, si pana la ultimul sef de banda de talhari islamici, din Africa, nu au cum sa dispara altfel. Si parca vad ca petele astea de sange, in loc sa fie imputate cuplului Obama-Killary, care au aruncat petrele prostiei, au sa cada in sarcina celor care au sarcina ingrata de a face curatenie…