In seara asta, Liviu Dragnea a vorbit cu ingamfarea unui demon autocrat, cu drept de viata si de moarte asupra supusilor lui. Adica, asupra noastra. Si asupra Presedintelui, care si-a adus aminte ca este al nostru. Ca o paranteza, nu pot sa-i iert lui Iohannis ca i-a dat tara pe tava lui Dragnea, cand dupa Colectiv, in loc sa dezmembreze Parlamentul Penal, i-a oferit lui Dragnea un guvern-perdea-de-fum, care a dat PSD oportunitatea sa se adune, sa sacrifice cadavrul politic numit Puie Monta, si sa vina in alegeri ca un partid de opozitie. Dar, pot sa uit, pentru ca TREBUIE sa uit…
Acum, la o luna si jumatate dupa ce a castigat alegerile, Dragnea sfideaza Strada, asa cum nu a avut curaj sa o faca, dupa Colectiv. Este adevarat, nu au fost zile in sir de demonstratii fierbinti, dar de data asta, indiscutabil, a fost un altfel de protest: plin de o furie rece, pastrata intacta, la aproape o saptamana de la dejucarea „Operatiunii Elefantii”. O furie rece, care a scos in strada cam 30.000 de bucuresteni, si alte 10-15.000 de romani (cel putin), in restul tarii. Si de data asta, pentru prima data, dupa decenii, romanii nu au mai cazut in plasa mirajului unui stat de drept iluzoriu. Nu au mai scandat lozinci impotriva Parlamentului – care TOT plin de penali este – si nici impotriva Guvernului, decat in trecere. De data asta, romanii, ca si cu aproape trei decenii in urma, cand scandau, in Piata Universitatii, lozinci impotriva FSN, si a criminalului Iliescu, au reusit sa re-identifice raul, cu precizie: PSD – adica, tot FSN, botezat si rebotezat – si Dragnea.
Numai ca, de data asta, lucrurile au mers mai departe. In loc sa stea la Universitate, sperand ca vor exorciza demonii, prin puterea cantecelor, asa cum faceau Golanii, protestatarii de astazi, unii dintre ei fosti Golani, altii, copii ai lor, s-au dus in fata Raului. Au mers in fata sediului PSD, si au arata Raul cu degetul, sfidatori: Penalul Dragnea, Baron de Teleorman, si Curtea Sa, PSD. Mastile, tinute cu atata grija, aproape trei decenii, pe chipul had al progeniturii iliesciene, au cazut. Poate sa-si lipeasca PSD ce eticheta vrea, sa scrie pe ea Frontul Salvarii Nationale, Partidul Democratiei Sociale Roman, ori Partidul Social Roman, ca tot degeaba! Adevaratul lui nume a iesit, din nou, la suprafata, si a fost strigat in gura mare: Ciuma Rosie. La fel, si cu Dragnea: poate sa se numeasca presedinte de partid – al Ciumei Rosii, adica! – poate sa se creada parlamentar, poate sa se ascunda in spatele unui prim-ministru de carton, poate chiar sa se viseze presedinte de tara, ca este degeaba! Adevarata lui calitate a fost spusa in gura mare, atunci cand romanii au strigat „Dragnea, asteptam si cartea ta!”: viitor puscarias, cu acte-n regula.
Zbaterile celor doi demoni, Ciuma Rosie pesedista, si stapanul lui, viitorul puscarias Dragnea, vor fi teribile. In seara asta, a fost o incercare de a momi protestatarii, prin retragerea jandarmilor din jurul sediului PSD, sa comita ceva acte violente. A fost o ocazie de discreditare a protestului, si de declansarea represiunii, ratata, pentru ca protestatarii, nu au cazut in capcana, dar a fost o ocazie in care, demonul Liviu Dragnea, a mai tras o flegma dispretuitoare in obrazul statului de drept, dand ordine directe Jandarmeriei Romane, peste capul (inexistent) al ministresei de la Interne. Interesant este ca Dragnea, in comunicatul lui, tot din seara asta, a folosit sintagma „lovitura de stat”. Pentru ca, de fapt, asta este realitatea: PSD, sau Ciuma Rosie, este un partid-stat, care in aproape trei decenii, a instituit o dictatura „de catifea”, sub aparenta unui stat de drept democratic. Acum, Dragnea VREA sa treaca la urmatorul pas: instaurarea unei dictaturi fatise. Incoltit, deja a dat manusile jos, si se comporta ca un dictator, care la intoarcerea acasa, isi cearta lacheii, pentru ca nu au avut grija ca serbii sa stea in banca lor. De maine, lupta se da cu pumnii goi, fara reguli.
Pentru ca asta razbate din luarea de pozitie a lui Dragnea: un lung sir de amenintari, care indica si pretextele represiunii dictatoriale, care va incepe, de maine:
– presedintele Romaniei in fruntea unei noi mineriade
– o manifestatie neautorizata, impotriva guvernului Romaniei
– o manifestatie neautorizata, impotriva ordinii constitutionale
– o manifestatie neautorizata, impotriva votului popular din 11 decembrie
– sabotarea legalitatii care sta la baza statului de drept
Si primul vizat, este Klaus Iohannis:
„Presedintele tarii s-a situat azi in afara legii, vizand avantaje politice personale si cerand aberatii constitutionale: retragerea unor ordonante, mai ales a unora care nu au fost date.”
De asta am spus ca TREBUIE sa uitam orice nemultumire, legata de Presedintele Romaniei. Singura parghie a lui Dragnea, prin care poate rasturna statul de drept, este legitimitatea data Ciumei Rosii, de votul celor circa 3.200.000 de lachei ai partidului stat. Pentru ca asta este cifra celor care au votat PSD, si ea coincide, al dracului de bine, cu numarul cozilor de topor, din toate organismele statului, plus familiile lor, care stiu ca relativa lor bunastare depinde de partidul-stat. Dar aceasta legitimitate relativa, data unui partid, nu direct lui Dragnea, devine insignifianta, daca o comparam cu legitimitatea lui Iohannis, ales prin votul direct al romanilor, si care are in spate cam 6.200.000 de asemenea voturi. Suficiente, pentru a vorbi in numele romanilor, in timp ce Dragnea, nu poate vorbi decat in numele partidului-stat, PSD. Ori, asta, pentru un doritor de puteri dictatoriale, este de neacceptat. Asa ca, primul atac, maine, va fi dat impotriva Presedintelui Iohannis. Suspendarea pluteste in aer, si sigur se va materializa. Asta, daca nu vom fi apti sa aparam aceasta legitimitate a Presedintelui. Iesind, din nou, in strada, daca este nevoie. Ramanand acolo, daca este nevoie. Exorcizand cei doi demoni: Ciuma Rosie si penalul Dragnea. Cu forta, daca este nevoie. Altfel, vom fi damnati sa traim in iadul pesedist, pe lumea asta.