Care este principala problema a Romaniei? Am scris, de multe ori, cate ceva pe tema asta. Sigur, nu am sintetizat suficient, ca sa ajung sa spun, sec: principala problema a Romaniei este… cutare chestie. Nu am facut-o, pentru ca voiam, mai degraba, sa subliniez toxicitatea puterii pesediste, care de 27 de ani, fara intrerupere, a distrus cam tot ce se putea distruge intr-o tara: economie, cultura, societatea civila, institutiile statului, totul… Este adevarat, astazi, daca analizam niste indici economici, sa zicem, stam mai bine decat in 1990. Dar asta nu se datoreaza puterii pesediste, ci acelora care, IN CIUDA piedicilor puse de pesedisti – atunci cand vorbim de mediul de afaceri, nu cred ca exista unul mai nenorocit, in toata Europa – s-au incapatanat sa faca afaceri in Romania.

Cand vine vorba de problema principala a Romaniei, chiar daca nu vrem sa aratam cu degetul spre un partid (ma rog, putem sa numim grupul infractional, care conduce tara, si partid, in fond, asa este inregistrat la judecatorie…), riscam sa ne pierdem in miriadul de probleme ale tarii, care de care mai grave. Dar, daca mergem spre cauza, si continuam, analizand daca respectiva cauza nu este, la randul ei, un efect al altei cauze – imaginati-va o piramida rasturnata, in care mergem spre varf – vom ajunge la cauza fundamentala a tuturor nenorocirilor din Romania: comunismul. De fapt, formularea corecta ar fi: absenta ruperii de trecutul comunist. De la asta pleaca totul…

Ca in 1989 nu am avut o revolutie, este – cred – inutil sa mai spun. Indiferent cum si de ce a pornit revolta din Timisoara, care, pe urma, „s-a intins in toata tara” – de fapt, cu mici exceptii, nu s-a intins decat in Bucuresti – esential este cum s-a terminat: cu o lovitura de palat, data de un nucleu de comunisti, aflati in gratiile Moscovei, plus un grup de generali de armata si din cadrul Securitatii. Din monentul acela, de cand tovarasul Ion Iliescu, pe postul national de televiziune, a spus ca Ceausescu „a intinat idealurile nobile ale comunismului”, soarta Romaniei a fost (aproape) pecetluita. Si daca nu a fost atunci, in 13-15 Iunie, anul urmator, a fost sigur pecetluita, sub cizmele muncitoresti, ale tovarasilor mineri, veniti sa salveze tara de cei care cantau „Mai bine mort, decat comunist!” – unora, chiar le-au indeplinit dorinta asta…

De atunci, si pana acum, bajbaim intr-o mocirla densa, in care democratia, institutiile statului de drept – Justitia, mai ales! – si economia libera, sunt tinute intr-o stare de butaforie caraghioasa, suficienta cat sa avem aparenta unui stat normal, dar care sa permita, in acelasi timp, dezvoltarea unei oligarhii comunistoide. Practic, la adapostul acestei butaforii, comunistii lui Iliescu au dezvoltat un partid-stat, sprijinit de o multitudine de alte partide-balama, care genereaza imaginea unui pluripartitism autentic. Cat despre o opozitie autentica, ea a fost demult demolata. Ce avem acum, in cel mai bun caz, este un simulacru de opozitie, care scapa din vedere cel mai important aspect al puterii pesediste, si anume ca acest partid nu este un partid, in sensul uzual, ci o formatiune maligna, care a adaptat comunismul la timpurile post-decembriste:

– a renuntat la ideea de partid-unic, pe care au inlocuit-o cu cea de partid-stat;

– a inlocuit nomenclatura comunista, cu „baronii locali”

– a inlocuit Securitatea cu „serviciile” controlate politic – unii spun ca, de fapt, „serviciile” sunt cele care controleaza politicul;

– a inlocuit conducerea centralizata a economiei cu sugrumarea in fasa a liberei initiative reale, lasand loc doar intreprinzatorilor de tip „baieti destepti”.

Cat despre „presa de partid si de stat”, aici chiar nu avem mari diferente, marea majoritate a televiziunilor si ziarelor romanesti, intr-un fel sau altul, fiind sub control pesedist.

Scapand acest lucru din vedere, opozitia(?) din Romania nu are nici o sansa sa scoata tara din aceasta stare incerta, de comunism pseudo-capitalisto-democratic(!) pentru ca, evident, nu-si propune asa ceva. Toate partidele anti-PSD, aflate acum in campanie electorala, indiferent de orientarea lor, nici macar nu pomenesc subiectul ruperii de comunism, si cu atat mai putin sunt dispuse sa-l treaca in programul de guvernare. Si atata timp cat nu va exista o forta de opozitie, care sa-si asume nu doar un program de dreapta, dar si o pozitie clara, anti-comunista, spunand lucrurilor pe nume, nu avem nici o sansa sa iesim starea asta.

Partea proasta, tragica, daca vreti, este ca prezenta unei asemenea forte anti-comuniste, nu este suficienta. Aceasta forta, ca sa poata fi O FORTA, ar avea nevoie de un sprijin popular imens, care sa-i permita sa castige niste alegeri, in mod detasat, pentru a putea sa scoata tara la liman. Ori, pentru a avea in asemenea sprinin, electoratul PSD trebuie sa ajunga sa fie asa de dezamagit de situatia din tara, incat sa nu mai fie dispus sa voteze cei trei trandafiri ai pesedistilor.

Pe scurt, principala problema a Romaniei este un comunism remanent, mutant, iar absenta unei forte care sa vrea sa elimine acest comunism, si un electorat al PSD care nu este (inca) satul de mizeria in care traieste, face ca orice exercitiu electoral sa aiba, in cel mai bun caz, efectul ceaiului de musetel, folosit ca remediu impotriva cancerului… Chiar nu se gaseste nimeni care sa vada ca tara asta are nevoie de chimio-terapie politica agresiva, eventual care sa completeze amputarea sistemelor canceroase???