De-a lungul timpului, am tot auzit laude aduse unor politicieni, pentru ca au facut si dres, pentru tara. Ba chiar, uneori, acelasi facut si dres, din trecut, este folosit pe post de burete care ar trebui sa stearga oarece marlanii din prezent. Daca vii si spui ca respectivul greseste, imediat apare cineva, care te ia la rost, cu eterna intrebare: da’ tu ce ai facut pentru tara??? Nu are rost sa-i raspunzi ca tu, ala de esti luat la rost, ai facut cea mai grozava chestie care se poate face pentru tara: ai votat! Sau ca votand, i-ai dat o sansa respectivului politician – sau poate altui politician – sa faca pentru tara ce iti doreai tu. Adica, i-ai acordat o mare incredere, lasandu-l sa-ti serveasca interesele, acolo sus, in varful tarii. Pentru ca asta nu inteleg cei ce ridica osanale unor politicieni: acestia nu sunt altceva, in ultima instanta, decat niste umili servanti ai natiei, care in calitatea asta sunt pusi, de catre alegatori, in fruntea tarii. Asa ca „a face si a drege” pentru tara, dupa parerea mea, nu are nimic de a face cu extraordinarul. Este doar o indeplinire a „fisei postului”. Anormala este situatia inversa, ca politicianul face si drege pentru el. Atunci, el din servant al natiei, devine un tradator al increderii acordate. O lichea. Sau, de cele mai multe ori, SI un infractor. Si stare asta nu o poate anula nici o realizare anterioara. Ar fi ca si cum un angajat ar trebui sa fie iertat ca a furat, doar pentru ca anterior furtului, si-a indeplinit sarcinile din fisa postului…

P.S. Am scris la modul general, pentru ca este valabil pentru multi politicieni, dar cu gandul la Traian Basescu, care din postura de Leonidas al luptei anticoruptie, a reusit sa ajunga un biet Ephialtes…