Doua Romanii, doua popoare, asta avem acum. Este trist, cel putin pentru unii.

Pe de o parte, avem Romania romanilor „adevarati”, adica, cei care nu-si vand tara, dar o dau gratis rusilor, a celor care-l regreta furibund (nu credeam ca se pot alatura cuvintele astea!!!) pe Ceausescu, cu mintea imbacsita de o propaganda tampita, in care „maretele realizari” ale asa numitei „Epoci de Aur” sunt sublime. Ma rog, aici apar nuante. Unii sunt nostalgici si anti-americani. Altii au o nostalgie dupa comunism, dar l-ar vrea grefat pe bunastarea occidentala. Altii au probleme cu toata lumea: cu FMI, cu EU, cu Rusia, cu America, cu evreii, cu legionarii, cu… in fine, cu tot ce va poate trece prin cap. Pe urma, mai avem o categorie: dacii!!! Astia sunt aproape simpatici, dar au o hiba: nu s-au hotarat daca dacii vorbeau latina, ori latina era, de fapt limba daca… Asta, pe langa faptul ca majoritatea istoricilor si arheologilor, nu prea sunt de acord cu ei. La final, ca sa fie si mai interesant, exista diverse subcategorii, bazate pe diverse afiliatii politice, al caror partizanat egaleaza dogma oricarui fundamentalist religios – ori comunist – si suna cam asa: noi impotriva tuturor. Am zis „ca sa fie si mai interesant”, pentru ca aici intalnim un talmes-balmes din toti cei insirati anterior.

Pe de alta parte, avem Romania celor care vor doar un stat de drept functional, in care justitia sa functioneze, in care executivul sa administreze tara in folosul cetatenilor, in care legiuitorii sa faca legi folositoare poporului. Astia mai vor tot felul de chestii ciudate: o presa libera, o economie libera, o politie care sa serveasca cetatenii, primari care sa fie buni gospodari, in fine, chestii de genul asta, „nesarate”… De fapt, astia chiar sunt plicticosi: nu se „sparg in figuri”, nu gasesti intre ei nici cocalarul „jmecher”, nici pe pitzipoanca accesorizata in functie de masina masculului pomenit anterior, se duc la munca, unii au afaceri… Absolut plicticosi. In plus, au o incapatanare suparatoare: de un sfert de secol tot intreaba, precum niste papagali, „cine a tras in noi, dupa 22” – desi stiu raspunsul, striga intruna ceva despre judecarea unui „tovaras de nadejde”, numit Iliescu Ion, si mai sunt si porniti impotriva clasei muncitoare, avand ei ceva special cu minerii… A, si nu suporta comunismul, cenzura, Rusia, considerand, in schimb, occidentul, un exemplu demn de urmat.

Si este trist. Pentru ca, asa de diferite sunt cele doua Romanii, incat este aproape de neconceput o „unificare”. Si in mijlocul acestei divizari nationale, calare pe grumazul tarii, stau politicienii romani, ca un mare paduche iesit la plimbare, intre doua muscaturi zdravene, din PIB al tarii. Si nimeni nu face nimic, pentru ca prima Romanie, aia a adulatorilor de comunism si nationalism (???) ceausist, sunt, de regula, in tara, iar astia chiar iubesc marlaneala socialista, afisata de numitii politicieni, iar cealalta Romanie, scarbita, plictisita sa tot incerce sa faca „o tara ca afara”, a cam plecat din tara. Si stau si ma intreb: daca tot avem doua Romanii, nu ar trebui sa incepem sa avem si doua Guvernari? Una in tara, una simbolica, dar ca o alternativa viabila, in exil? Pentru ca, pana una alta, eu nu cred ca mai am ce sa astept de la Romania, aia definita de Tisa, Dunare si Nistru. Este condusa de o guvernare pe care o consider ilegitima, imbacsita de fosti si actuali comunisti, plina de infractori – asta e in eufemism dulce – si complet lipsita de viitor.

P.S. Multi romani din a doua categorie sunt, totusi, in tara, dar ei, prin mentalitatea pe care o au, sunt, de fapt, „afara”…